Florența Albu – Iulie
Iulie. Pace pământului.Pace apelor. Pace ierbiiși bălăriei. Nesomnul meucu o cicoare în zori.Puțina omenire a satelortrecând peste matca secată,peste viiturile vremii.Singurătatea lor, singurătateamea în poezie.Urcă fata morgana, strălucitacapcană. Târziu din toate părțile.Noi vom muri aici,închiși din toate părțilede libertate. Câmpie,exil deschis în patru vânturi.Pace pământului, pace ierbii,nălucirilor. Setea, mersul în cerc,aria de rotitde măcinat stele.