Aleksandr Blok – Și Mintea-ncet Mă Părăsea
Și mintea-ncet mă părăseaLa ușa celei mult râvnite,Și ziua-n beznă se-ntrupa,Sporind văpaia mea fierbinte.Plângeam în sinea-mi, asupritDe-o parimă, arzândă, vie,Se dedubala, nesăbuit,Un gând bolnav de nebunie.Și-apoi în suflet tulburaTăcerea mea deja dementă,Și primăvara-mi inundaCu-o apă grea, indiferentă.Și ziua-n beznă se-ntrupa,Mormântul îngheța fioriiȘi mintea-ncet mă părăsea,Iubita mi-o dătea uitării.martie 1902Volumul ”’Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”’