istorii – Versuri.pro

Christian W Schenk - Trecute Prin Istorii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Umbra cuvintelor
nu sunt doar semne,
trecute prin istorii de nedemne
căruțe
cu birjari și-njurături!
Cuvintele sunt pline
de armuri pedestre
împletite-n coamă de cai
purtând în frunte
o icoană…
Caii-s sălbateci,
plini de libertate
și astfel
vor intra-n eternitate,
iar noi, cei mici, născuți sub glia lor,
suntem acei
ce nu se nasc,
dar mor…

Daniel Vişan-Dimitriu - Istoriile Din Valea Umbrelor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mai trec prin Valea Umbrelor, mai trec și-acum
nedeslușiri din vremuri depărtate
în care lumea lor s-a despărțit
de cer și de pământ,
de obiceiuri fără un mormânt,
de toate.
Străbat pustiu de visuri, fără ape
și fără scânteierea verdelui, albastrului și-a mării,
își poartă pașii pe cărări cuprinse
în pliuri dintr-un timp nedefinit,
neînțeles și fără un sfârșit
ca limită a ultimului pas.
Mai trec nedeslușiri ce poartă-n spate
boccele cu mândrii, cu rosturi clare,
desagi cu munți de sare și de pâine
din care-au rupt și-au dat …
au rupt și-au dat …
dar încă au și dau, trecând ca viața
prin ce-a rămas
în Valea Umbrelor.
Daniel Vișan-Dimitriu
(21 aug. 2022, Craiova)

Eugenio Montale - Istoria II

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Istoria nu e, la urma urmelor,
devastanta discuitoare de care se vorbește.
Lasă treceri subterane, cripte, găuri
și ascunzișuri. Unii supraviețuiesc.
Istoria e și binevoitoare: distruge
cât poate: dacă-ar exagera, desigur
ar fi mai bine, dar istoria duce lipsă
de știri, nu-și împlinește toate răzbunările.
Istoria râcâie fundul
ca un năvod târât
și smuls puțin, încât mai mulți pești scapă.
Câteodată se întâlnește ectoplasma
unui scăpat și nu pare deosebit de ferice.
Nu știe că-i afară, nimeni nu i-a vorbit de asta.
Ceilalți, în sac, se cred
mai liberi decât el.

Ancelin Roseti - Colind

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

S-au pus pe dans arhanghelii în ceruri,
E noaptea nopților celor mai albe,
Puii de clauni mânuiesc peneluri,
Și viu e visul, umbrele sunt dalbe.
Ce norduri plâng? , ce au a ne mai spune?
Au căpiat culorile-n tablouri…
Hai să-ascultăm cum timpul își depune
Pe tâmpla lumii dalbele ecouri!.
Atât a fost, atât avea să fie,
Din lemnul crucii se înalță zorii,
Dar ce colindători în carnea ta învie
zâmbetul trist al marilor istorii?.
Hai să visăm și ce va fi să fie
Ne-or spune-n cânturi dalbe urătorii!