irosire – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu - Irosiri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

N-aveam nevoie de calculatoare
De creiere în timp am fi păstrat,
În loc de-al fi distrus pe cel ce moare
Și din gândire-am fi recuperat.
Trăim perpetuând vechi sacrilegii,
Tot ce-am produs lăsăm mereu să moară.
Reluăm la infinit, reluăm, povara legii
La nesfârșit mereu e pentru prima oară.
Ne comportăm la fel ca egiptenii
Din hău de timpuri imemoriale;
Distrugem creierul de sute de milenii
Păstrând doar trupuri, oase, țoale, oale.
Ca ei decerebrăm materie de liric
-Nici cel puțin nu mai îmbălsămăm-
Atribuim doar corpului valori, empiric..
Nici simpla informație n-o mai păstrăm.
Ce simplu ar fi fost și ar fi lumii
Să țină, să-și mențină, creierele-n viață
Prin carotidele ce-s „alimentele” minunii..
Fără de corp că-i inutil, fără de gheață.
Am fi dispus de Einstein, Michelangello, de Kant
De Moliere, de Beethoven, Enescu..
Shakespeare era ș-acum în viață un gigant;
Contemporani erau Coșbuc și Eminescu..
Ideea la profan este lugubră-n sine
Dar rezultatul este colosal!
Despre Geneză ar fi știut de mult oricine..
Trăiam deja turiști.. în spațiu-universal!!!
27. 06. 2010

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Paradoxală Inerție

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ades trăiesc
senzația stupidă
că mă irosesc;
tot trece timp pe lângă mine,
eprogramat,
nici cel puțin cât o omidă
să devin cocon, un fluture, albine..
Un handicapat!.
Sunt ca un tâmp
infatuat,
pretins abilitat
să schimb ce-am adunat;
talent cu știință..
și mă complac
într-o ineptă neputință,
stând..
.. pe banii mei,
căci „time is money”,
ce-am învățat de la evrei
și spiritul e sensul hranei..
iară moneda-s eu
ce mă preling pe un culoar
ce l-am avut noroc de-antreu,
și ce nimic nu fac..
.. buimac,
un pierde vară de hoinar
secundă de secundă,
când știu fără de dubiu
că sunt o carapace muribundă..
Și uite, nici acum n-am explodat.. ca un Vezuviu?!?..
Ce seminție;
„sapiens”
lipsit de sens!
Câtă prostie,
câtă inepție, câtă inerție!?!..

Salvatore Quasimodo - Poate Inima

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Va să se irosească mirosul acru de tei
În noaptea ploioasă. Fi-va zadarnic
Timpul bucuriei, furia lui,
Acea mușcătură de fulger ce spintecă.
Abia de rămâne fățișă nepăsarea,
Amintirea unui gest, a unei silabe,
Dar ca a unui molcom zbor de păsări
Printre aburi de ceață. Și tot mai aștepți,
Nu știu ce, pierdută pentru mine; poate
Un ceas hotărâtor, care să-nsemne
Începutul sau sfârșitul: o soartă
Geamănă de-acum: aici negrul fumului
De incendii usucă beregata. Dacă poți,
Uită gustul acela de sulf și spaima.
Cuvintele ne ostenesc,
Suie din nou dintr-o apă lapidată;
Poate inima să ne rămână, poate inima…