ion pillat – Versuri.pro

Lucian Blaga - Sat Natal

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Lui Ion Pillat.
După douăzeci de ani trec iarăși pe-aceleași uliți
unde-am fost prietenul mic al țărânii din sat.
Port acum în mine febra eternității,
negru prundiş, eres vinovat.
Nimeni nu mă cunoaște. Vântul, el singur, sau plopul
de aur. Plop înălțat de-un fir nevăzut asemenea fusului.
Nedumerit turnul se va uita două ore în urma mea
până m-oi pierde din nou subt dunga apusului.
Totul cât de schimbat! Casele toate sunt mult mai mici
decât le-a crescut amintirea.
Lumina bate altfel în zid, apele altfel în țărm.
Porți se deschid să-și arate uimirea.
Dar de ce m-am întors? Lamura duhului nu s-a ales,
ceasul meu fericit, ceasul cel mai fericit
încă nu a bătut. Ceasul așteaptă
subt ceruri cari încă nu s-au clădit.

Friedrich Holderlin - Podgorie și Albine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Când seva din viță,
Coardele noi, caută umbră,
Și crește lin poama sub răcoroasa
Boltă de frunză:
Pentru bărbați o putere
Dar cu plăcută mireasmă pentru fecioare…
Și albine,
Când de bine mirositorul
Prier îmbătate, le atinge duhul
Soarelui, îl urmăresc rătăcind
Ele fugăritele, când însă
Arde o rază, ele se-ntorc
Cu zumzet presimțind multe….
În românește de Ion Pillat

Cristal

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Din neagră culme – mumă care poartă
În pântecul de taină prunc ursit –
Milenii împietrite ţi-au urzit
Curatul chip descătuşat de soartă.

Tulpini de orgă – jocul împlinit
Doar pentru ochi pe a tăcerii poartă –
Prind soarele în urmă fără toartă,
Scot stelele strălucind la infinit.

Minunea ta e dură şi fragilă,
Cleştar, de care mi-am legat şi eu
Un suflet clar, un trup opac de-argilă.

Prin tine îmi învăţ arhitectură
Divină şi, desăvârşind natură,
Răsfrâng senin vecia în vers greu.

Mormântul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

De n-ar fi mușchiul crucii, vedeam un pat de flori,
Gătit sub bolta verde și vie a pădurii.
Ai adormit în raiul din slovele scripturii,
Tu, ce-odihnești la umbră de codri șoptitori.
Te-ai cununat cu moartea ca-n basmul Mioriței,
Păstorule de oameni, bunicule. Acum
Ești zumzet de albine și-mprăștiat parfum
În via îmbătată de înflorirea viței.
Te-a biruit pământul, dar l-ai însuflețit
Și l-a pătruns iubirea-ți de țară, ca sămânța.
Stejarilor prieteni le-ai dăruit ființa
Și sângele, ce curge cu seva înfrățit.
Orice copac din juru-mi, îl simt că mi-e părinte,
Cu cea din urmă iarbă, de mult am legământ.
De dincolo de oameni, de timp și de mormânt,
Un ram se-apleacă tainic să mă binecuvânte.
Ion Pillat (31 martie 1891- 17 aprilie 1945)

La Zăvoi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Mă-ntorc la tine, Argeș, o, râu de-odinioară,
Pe drumul de fânețe ce fuge printre clăi,
Dar unde mai sunt astăzi, să ție-aceleași căi,
Tustrei copiii veseli, de-atunci, din cărioară?
Și unde-i scăldătoarea în care ca un vrac
— Zăvoi cu păr de sălcii și ochi de apă vie —
Schimbai nisipu-n aur, cu varga de magie
A razei pogorâte pe cerul porumbac.
De două ori același nu m-oi scălda în ape,
Căci zilele de-a valma cu valul tău se scurg,
Și vacile bălțate de soare în amurg
Nu beau același Argeș când vin să se adape.
În cipciit, în clopot și-n șopot nencetat,
Alt râu, din clipă-n clipă, te-a zămislit izvorul;
Nebănuit ca dansul mă naște viitorul —
Dar tu te chemi tot: Argeș, cu tot: Ion Pillat.

William Butler Yeats - Sfioasa

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Sfioasă, sfioasă,
Sfioasă dorului meu,
Se mișcă la para focului
Cu gândul departe.
Aduce talerele
Și le așează la rând –
Într-un ostrov pe ape
Cu ea o să merg.
Aduce lumânările
Și luminează odaia cu perdele lungi,
Sfioasă pe pragul ușii
Sfioasă în întuneric.
Sfioasă ca un iepure de casă,
Gata de ajutor și sfioasă –
Într-un ostrov de ape,
Cu ea o să merg.

William Butler Yeats - Valea Porcului Negru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Roua picură încet și visuri se adună; necunoscute paloșe
Deodată se ciocnesc în fața ochilor mei treziți din vis.
Apoi zgomotul surd de călăreți căzuți și țipetele
Necunoscutelor oști pierind, îmi lovește auzul.
Noi care arăm azi, lângă piatra druizilor, pe țărm,
Cairnul cenușiu de pe deal când ziua cade înecată în rouă
Obosiți de împărățiile lumii, ne închinăm ție,
Stăpâne al stelelor tăcute și al porții înflăcărate.
tr. Ion Pillat