Ion Barbu – Versuri.pro

Gheorghe Tomozei - Sonetul Lui Ion Barbu Venit Înainte de Moarte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Doar un popas în dulce eterul blond, în raiul
proptit ca pe o șiră de fin pe micul schit
cu mari păuni cersindu-și din zid căzut, mălaiul
și lampe ce burează un chip nedumerit.
Ici crucea juruinței de Târgoviște,
alaiul al ultimei trăsuri ce-l poartă sub poclit
în seara ce-l privește, bătrân, cu ochi mărit
în care stele-alunge își varsă putregaiul.
Atât.
Trăsura trece pe sparte caldarâm,
cu crengi în ploconire ce stau să se dărâme
pe el ca pe o carte uitată, cu copertă,
cu litere plesnite, rămase doar fărâme
și-așa, sat mare, iată orașul e
coverta corabiei finale. „E frig.
Să mergem, Gerda.”

Psihotrop - Mihai Predă Riga Crypto și Lapona Enigel

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Text poetic modernist de Ion Barbu, gen:
‘Riga Crypto si lapona Enigel’.
Face parte din ciclul ‘Uvenderode’, deci
E din volumul ‘Joc secund’ – 1930.
Aparține genului epic, ca specie-i baladă.
Tema e inițierea, în ideea să se vadă
Incompatibilitatea dintre fenomenal
Și fantastic, iar ca motive literare
Avem nunta, dar avem și roata,
Avem și soarele, și ciuperca.. și gata!
Iar la compoziție și limbaj poetic avem
Formula epică, gen.. și ni se dă un semn:
Naratorul creează cadrul baladei narate de menestrel.
(De ce?) Fiindc-așa vrea el!
Tipul compoziției: e-o baladă în baladă
Și narațiunea e un spectacol, madăfakă!
Spectacolul presupune un auditor,
Iar auditorul e naratorul.. lol
Avem un moment prielnic inițierii,
Adică spartul nunții – iar v-ați spart la nuntă?
Avem și o scenă, adică în cămară
Și nu în ultimul rând, o indicație regizorală:
Aceasta este ‘zi-mi-l stins, încetinel’
yea.. Riga Crypto si lapona Enigel.
Cu următoru’ vers o s-o supăr pe diriga,
Da’ Barbu a băgat ciuperci și l-a visat pe Riga.
I se zice „regele ciupearcă” sau „inimă ascunsă”
„Mirele poienii”, „pat de rouă”, „humă unsă”.
Așa apare în ipostaza-ntâi băiatu’,
Această ipostază sugerează increatul.
Este criptic, nonconformist, preexistențial,
Virtual, și are un statut excepțional.
În schimb, ipostaza a doua e degradată:
Pierde statutul de Rigă și intră-n realitate.
Aici e luat la mișto, i se zice ‘piele cheală’
Sau ‘ciupercă crudă’.. ce nașpa e la școală.
Riga se izolează de ciclul naturii (de ce?)
Fiindcă vrea să se integreze-n altă ordine.
E simbolul increatului, deci al eternității,
Prin închidere trece de stadiul materialității,
Adică depășește alterarea materială,
Chiar și-n regnul său este o natură singulară..
Așa de singur că „îl bârfeau bureții” – citat
Și se zice că-i ciudat fiindcă-i „necopt” – citat
Se-nsoară cu soarele și iese din increat..
Așa intră într-un statut degradat,
C-un destin comun al unei colectivități degradate
Și devine o ciupercă otrăvitoare, frate!.
Ion Barbu a zis și de lapona Enigel
.. da’ ce-nseamnă asta, nu știe nici el.
Citez din Lapona: „roata albă mi-e stăpână”
„Urgusită-n țări de gheață” și „sufletu-i fântână”.
Sper că doar sufletu’ și că nu-i panaramă.
Lapona Enigel are ipostază umană,
E mesagera ideii, e pe latură afectivă,
Transhumanța pentru ea e-o experiență cognitivă.
Citez: ‘toarce verdeață’.. bine că n-o fumează,
Ăsta-i un semn al senzualității ei.. Hai, lasă!
Cică verdele e asociat cu vitalitatea,
Adică trăiește viața la maxim turbata.
E înzestrată cu intuiție (păi nu-i așa?)
Vrea să-l convingă pe Riga să renunțe la aventura sa.
Ea nu-nțelege esența increatului, știi
Confunda somnul fraged și răcoarea cu umbra cărnii.
Comunicarea dintre ei e pe cale onirică,
Lumea lui cu lumea ei fiind incompatibilă.
În concluzie, e un poem alegoric modern
La Barbu iubirea nu e miracol, e blestem!
Ion Barbu neagă niște tradiții literare:
Că Riga cu Lapona nu poa’ să se însoare,
Nici măcar în lună, nici măcar în soare
D-aia devine o ciupercă otravitoare.
Și am iesit!

Riga Crypto și Lapona Enigel

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Riga Crypto și Lapona Enigel.
Menestrel trist, mai aburit
Ca vinul vechi ciocnit la nuntă,
De cuscrul mare dăruit
Cu pungi, panglici, beteli cu funtă.
Mult îndărătnic menestrel,
Un cântec larg tot mai încearcă,
Zi-mi de lapona Enigel
Și Crypto, regele-ciupearcă!
– Nuntaș fruntaș!
Ospățul tău limba mi-a fript-o,
Dar, cântecul, tot zice-l-aș,
Cu Enigel și riga Crypto.
– Zi-l menestrel!
Cu foc l-ai zis acum o vară;
Azi zi-mi-l strâns, încetinel,
La spartul nunții, în cămară.
*.
Des cercetat de pădureți
În pat de râu și-n humă unsă,
Împărățea peste bureți
Crai Crypto, inimă ascunsă.
La vecinic tron, de rouă parcă!
Dar printre ei bârfeau bureții
De-o vrăjitoare mânătarcă,
De la fântâna tinereții.
Și răi ghioci și toporași
Din gropi ieșeau să-l ocărască,
Sterp îl făceau și nărăvaș,
Că nu voia să înflorească.
În țări de gheață urgisită,
Pe-același timp trăia cu el,
Laponă mică, liniștită,
Cu piei, pre nume Enigel.
De la iernat, la pășunat,
În noul an, să-și ducă renii,
Prin aer ud, tot mai la sud,
Ea poposi pe mușchiul crud
La Crypto, mirele poienii.
Pe trei covoare de răcoare
Lin adormi, torcând verdeață:
Când lângă sân, un rigă spân,
Cu eunucul lui bătrân,
Veni s-o-mbie, cu dulceață:
– Enigel, Enigel,
Ți-am adus dulceață, iacă.
Uite fragi, ție dragi,
Ia-i și toarnă-i în puiacă.
– Rigă spân, de la sân,
Mulțumesc Dumitale.
Eu mă duc să culeg
Fragii fragezi, mai la vale.
-Enigel, Enigel,
Scade noaptea, ies lumine,
Dacă pleci să culegi,
Începi, rogu-te, cu mine.
-Te-aș culege, rigă blând..
Zorile încep să joace
Și ești umed și plăpând:
Teamă mi-e, te frângi curând,
Lasă. – Așteaptă de te coace.
-Să mă coc, Enigel,
Mult aș vrea, dar vezi, de soare,
Visuri sute, de măcel,
Mă despart. E roșu, mare,
Pete are fel de fel;
Lasă-l, uită-l, Enigel,
În somn fraged și răcoare.
– Rigă Crypto, rigă Crypto,
Ca o lamă de blestem
Vorba-n inimă-ai înfipt-o!
Eu de umbră mult mă tem,
Că dacă-n iarnă sunt făcută,
Și ursul alb mi-e vărul drept,
Din umbra deasă, desfăcută,
Mă-nchin la soarele-nțelept.
La lămpi de gheață, supt zăpezi,
Tot polul meu un vis visează.
Greu taler scump cu margini verzi
De aur, visu-i cercetează.
Mă-nchin la soarele-nțelept,
Că sufletu-i fântână-n piept,
Și roata albă mi-e stăpână,
Ce zace-n sufletul-fântână.
La soare, roata se mărește;
La umbră, numai carnea crește
Și somn e carnea, se dezumflă,
Dar vânt și umbră iar o umflă..
Frumos vorbi și subțirel
Lapona dreaptă, Enigel,
Dar timpul, vezi, nu adăsta,
Iar soarele acuma sta
Svârlit în sus, ca un inel.
– Plângi, preacuminte Enigel!
Lui Crypto, regele-ciupearcă.
Lumina iute cum să-i placă?
El se desface ușurel
De Enigel,
De partea umbrei moi, să treacă..
Dar soarele, aprins inel,
Se oglindi adânc în el;
De zece ori, fără sfială,
Se oglindi în pielea-i cheală.
Și sucul dulce înăcrește!
Ascunsa-i inimă plesnește,
Spre zece vii peceți de semn,
Venin și roșu untdelemn
Mustesc din funduri de blestem;
Că-i greu mult soare să îndure
Ciupearcă crudă de pădure,
Că sufletul nu e fântână
Decât la om, fiară bătrână,
Iar la făptură mai firavă
Pahar e gândul, cu otravă,
Ca la nebunul rigă Crypto,
Ce focul inima i-a fript-o,
De a rămas să rătăcească
Cu altă față, mai crăiască:
Cu Laurul-Balaurul,
Să toarne-n lume aurul,
Să-l toace, gol la drum să iasă,
Cu măsălarița-mireasă,
Să-i ție de împărăteasă.

Nina Cassian - Mărturisire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

(despre Ion Barbu).
El, Marele El,
m-a iubit – n-am știut, nu m-am priceput,
îi priveam chelia (era chel
Marele El)
și sprâncenele răzvrătite
și ochii în patru culori
încrustați în orbite
și nu știam, nu mă pricepeam.

Nicolae Labiș - Ștefăniță-Vodă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Țara veghea turcită. Pierea o după-amiază..
(Ion Barbu).
1.
Carele curgeau prin pulberi urmărind pustiu-n față,
Arcuite-n coviltire țepene de canavață,
Picoteau sub coviltire feți cu chicile bălane
Și-i păzeau de muscărime canavațe și sumane.
Moțăiau în mers și caii ticăiți de-atâta cale
Cu-ale glodului, pe dânșii, neprietine paftale,
Doar muieri ședeau a veghe, învelite-n piei de țap,
Ochii înghețați de jale înfundându-și-i în cap.
Pribegeau din zare-n zare oamenii trudiți de vremi.
Nici nu mai știai ce lege să înjuri ori să blestemi.
Cîrjoiat de sărăcie și de bir, cătai în jos
Un pustiu mai rodnic poate, dacă nu și omenos.
Nu știai de-i rău ori bine, ori de-i strâmtă ori de-i lată –
„Sărăcia de la Domnul pe de-a pururea ni-i dată”.
Mintea încâlcită-n foame n-avea timp acum de crezuri
Și era și speriată-n tunet lung de balimezuri.
Oamenii piereau în case ca și-n care, la soroc
Izvodit și pus pe frunte și de vremi și de noroc,
Se-adânceau cu nepăsare în ruină și-n apus –
„Sărăcia ca și moartea, hotărâtă-n cer îi, sus”.
Ca să te-ncălzești tai vreascuri pentru foc, de prin copaci,
Însă-i dijmuit și focul, n-ai parale foc să faci;
-Sfinte foc cu plete roșii, bun prieten la nevoi,
Pentru alinarea noastră vei pofti mai rar la noi.
Să mai strigi te-ndeamnă firea, da-i pustiu ca-n cimitir
Și se poate vreo iscoadă pentru strigăt să-ți ia bir,
Iar tălharii de prin măguri repezindu-se ca ploaia
Trec cu braț lungit de spadă, îndrăgi-i-ar cătaroaia.
Dorm pe cer râvniții galbeni adunați ca de-un zaraf.
Lungi convoaie adormite, sate adormite-n praf.
Cuibărită în cocioabe, legănată lung în care,
Doarme jale putrezită în nevoi și-n nepăsare.
Numai numele de locuri ca un abur vechi de vin
Inimile întărîtă: Baia, Războieni, Cozmin;
Dar se risipesc sub cerul țării triste, osmanlâie,
Și vin norii de lăcuste cu putoare de leșie.
2.
Îl cam strânge la grumaz
Cabanița de atlas
Și a porunit să-i coasă
Nou caftan de bilacoasă.
Are chipul plin, mascat,
Și-n obraz de vin muscat
Muște-i bozăie-n sprâncene;
Le-ar goni, însă i-i lene.
Zilele-i se scurg încet
Din bairam în zaiafet,
Înecate în rachiu
Și în vin cilibiu,
În suspine de tambură
Și-n desfrâu fară măsură.
L-a privit ponciș harapul.
-Ticălosul, taie-i capul –
Dar mai adă-ntâi, ți-am zis,
Un pocal de inopis,
Iar afară să danțeze
Străjile pe metereze..
..
(1955)

Leonid Dimov - Vedeniile Regelui Pepin

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În memoria lui Ion Barbu.
Învinețea, la nuntă cu alai,
Pe frunzele de vită, mucegai
Iar bobul vin împurpură prin vine
De strugure.
Cădeau rubine.
Stricată, bocănea la vânt, palanca
Sub merii povârniți în umbra francă.
Era o toamnă cu pomelnic surd
Pe vremea regelui
Pepin cel scurt.
Și-n toamnă, cerul, ca la spart de chef,
Un petic îngroșat cu dens sidef
Bătea că luni, o prispă de răcoare
În ochi zgâiți și-n funduri de cleștare.
Agile palme se roteau căușe
Pe pulpe de mirese jucăușe,
Vergine cețuri odihneau turtite în jurul băligarelor de vite.
Când, într-o seară, la răspântii nude
S-a divizat amurgul pe feude :
Prima, lividă ca o piele angla,
A doua, stacojie și rectanglă,
A treia, verde cu chenare negre,
Sunând gavote din cutii alegre,
Iar ultima albastră, cum era.
Privirea fetelor de catifea.
Și-n cerul împărțit au prins să joace
Din darabane, știrbe dobitoace
Ce lacrime vărsau de duioșie
Pe-o tavă cu bureți, trandafirie.
Iar
Filibert, străinul șarlatan,
Zicea că le cunoaște din
Liban
Și dănțuia pe uliți de plăcere
Imagini risipind la cine cere.
Erau în ele fildeșii infante
Cu silfi de purpură jucând în poante
Și la poruncă, moile mantale
Cădeau la poale de infante goale.
Iar demoni cântători cu fete moapse
Pofteau în mugete la calde coapse
Vâslind din palpi, din limbă, din flagele
Să suie din adânc, până la ele.
Erau și țațe de regine caste
Mușcate de naparci reginoclaste.
Cuprinși, când, de-o simțire mai neroadă
Visau la ele regi, în cavalcadă.
Și-n lumi de pântece pe-o lunecare
Cu meșteri țapi și chipuri din
Tartare
Rotea buric rotund și serpentin
Până și soața regelui
Pepin.
Iar el, rămas în țară să vâneze
Mistreți isterici cu lăncii genoveze
Privea dintr-o lucarnă cum se-arată
Pe pajiști crude,
Franța repetată
Și cizelă prin craniu gând ciudat
Să vâre-n sfetnici praf de scărpinat

Joc Secund (1930)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste,
Intrată prin oglindă în mântuit azur,
Tăind pe înecarea cirezilor agreste,
În grupurile apei, un joc secund, mai pur.
Nadir latent! Poetul ridică însumarea
De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi
Și cântec istovește: ascuns, cum numai marea
Meduzele când plimbă sub clopotele verzi.