Costache Ioanid – Maria Magdalena
I. POEMUL.Bătea o aripă de vânt.Și noaptea era ca gheena.Din vale, cu sufletul frânt,o ceată urca spre mormânt…Și-n frunte era Magdalena.Maria, cea smulsă din iad,din șapte otgoane de moarte,trecea printre stânci ca prin vad.Și toate-i păreau ca o carte..Și-n toate citea lăcrimândpoemul cel scris de curândcu jilave slove de sânge.Acolo.. privirea-ntorcând,Isus o văzuse cum plânge.Aici.. … Citește mai mult