inventar – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Inventar Pierdut

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Născut să-acumulez,
M-am luat pe bucățele,
S-am timp să-mi revizuez
Petrecerile mele.
Nu aveam încă dinți,
Pășind, nu aveam păr;
Mă copii din părinți,
Scrutez spre adevăr.
Nimic nu cunoșteam,
Pitic descurajant;
Vocabule n-aveam,
Oricum neimportant!
Tot rând pe rând, tot dus,
Să-nvăț din alți percepte,
Nevrute, mi-am indus
Înscrisuri imperfecte!
Hârtii s-au adunat,
Justificări, diplome;
Intrat, licențiat,
Obtuz și plin de dogme!
Prin jocuri-s educat
să fac ce alții vor;
Intuitiv erijat
Într-un dominator!
Utopii-n fericire,
Primite, dar de muncă,
Îs viață înșiruire
de ducere-n cârcă.
Neștiind, copii mi-am dat,
Ca roata să se-nvârtă;
Să țină o Țară, un Stat,
Să aibă ei de furcă!
Am creat șir de bunuri,
Ce nu-mi mai sunt utile
Și las seren pe drumuri,
De-s fixe sau mobile.
Sunt simplu un pasaj,
Infim, neînsemnat;
Sunt om, pentru-un limbaj,
Ce singur mi-am creat!
Sfârșit, voi fi o listă
De bunuri-corolar,
De-o existență tristă
pierdută-n inventar!

Attila Jozsef - Inventarul E Gata

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

(Kész a leltár).
În mine m-am încrezut de la-nceput –
când omul n-are nimic, e de ştiut
că nu-l costă prea mult. N-are cum să-i fie
mai scump ca vieţii stinse pe vecie.
Chiar de m-am temut, n-am dat bir cu fugiţii –
născut, crescut, m-am pus în fruntea ginţii.
Pe toţi i-am plătit cu aceeaşi măsură,
pe cine-n dar mi-a dat, cu iubitură.
Pe femeia ce cu mine s-a jucat:
am crezut-o sincer, ca să-i fac pe plac!
Am frecat puntea, am smucit otgonul,
între domni deştepţi am făcut pe prostul.
Am vândut morişti, pâini, cărţi şi ziare
ori poezii – când ce avea căutare.
Am tras nădejde că voi sfârşi în pat,
nu-n glorioase lupte ori spânzurat.
Oricum va fi, inventarul e-ntocmit.
Am trăit – din asta şi-alţii au murit.
noiembrie-decembrie 1936

Attila Jozsef - E Gata Inventarul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

M-am încrezut în mine de la început –
dacă n-are nimic, nici nu e scump
pentru om. Nicicum mai de preț,
ca la animal, pierind pe veci.
Chiar dacă m-am temut, m-am descurcat –
m-am născut, m-am integrat, am excelat.
Pe toți, cu măsură, i-am plătit,
care mi-a dat gratis, l-am iubit.
Când m-a amăgit în joc o femeie,
am crezut-o – ca pe plac să-i fie!
Am frecat nava, am tras ghiordelul.
Printre deștepți făcând pe tembelul.
Am vândut morișcă, pâine, carte,
vers – ce era mai simplu – ziare.
Nu în luptă, nici pe ștreangul blând,
ci în pat voi sfârși, sper, în curând.
Oricum va fi, am și inventarul.
Am trăit – din asta a murit și altul.