invataturi – Versuri.pro

Samurai - Mândria

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ai mei m-au învățat să fiu bun și respectuos,
Mai lasă harfele! Capu-n sus, dar nasu-n jos!
Demonii-s peste tot, abia așteaptă să mă întorc,
Dar n-o să le mai dau vreodată, nici măcar un strop.
E timpul să dezgrop ce am ascuns la bloc în spate,
Pustiu-n ala timid care făcea cu mintea cratere,
Dar nu-l vedeai să sufere și mai ales de el,
El a învățat că nu ești om dacă n-ai caracter.
El a înțeles că viața-i scurtă, dar ziua-i lungă,
Și că mereu mai sunt și alții, indiferent de rută,
Și oricât avansezi, cauți degeaba sens,
Dacă până la finish n-ai învățat să și pierzi.
Mintea e un organ complex, trebuie s-o programezi,
Te crezi tu cel mai bun, dar trebuie să și demonstrezi,
Iar când aduni dovezi știi să le livrezi și elegant,
Nu trebuie să le dai peste nas, nu fii un îngâmfat.
E normal să fiu mândru de ce am realizat,
Dar știu că se urcă la cap, îmi repet constant,
Mândria naște ură, oamenii-s de așa natură,
Îți distrag atenția de la ce-i important.
Ai mei m-au învățat să fiu bun și respectuos,
Mai lasă harfele! Capu-n sus, dar nasu-n jos!
Demonii-s peste tot, abia așteaptă să mă întorc,
Dar n-o să le mai dau vreodată, nici măcar un strop.
Mândria-i boală grea, mai ales pentru cei din jur,
Le face greață, dar mai grav e că nu simți și tu,
N-avem timp de figuri, ne ajung păcatele,
N-apuci să ceri iertare, că deja ai făcut altele.
Le scoți ochii cu răutate cu ce ai tu în sac,
Noroc că asul meu din mânecă e ce am în cap,
Nu mă laud cu ce am mâncat, pe unde am umblat,
Și datorită ție n-am uitat ce-i important.
Unii intenționat în jos te trag,
Și eu am fost tentat, turbat, frustrat, un arogant,
Dar viața mereu predă lecții, așa m-am calmat,
Liniștea s-a format în capul meu dezordonat.
Dacă mă vezi distant, stai liniștit, că am de toate,
Doar că nu-s genu’ debordant, avansez în șoapte,
7 păcate, 7 treziri la realitate,
Mai lasă harfele, că într-o zi o să te îngroape!
Ai mei m-au învățat să fiu bun și respectuos,
Mai lasă harfele! Capu-n sus, dar nasu-n jos!
Demonii-s peste tot, abia așteaptă să mă întorc,
Dar n-o să le mai dau vreodată, nici măcar un strop.
Gura lor păcătuiește la fiecare vorbă care le iese de pe buze,
Să se prindă în însăși mândria lor căci nu spun decât blesteme și minciuni [Psalmi, capitolul 59, versetul 12]

Tiberiu Ceia - Am Văzut Cum Trece Vremea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Hei, hai,
Am văzut cum trece vremea,
Hei, hai,
Fecile-mi zac, nene!
Hei, hai,
Am văzut cum trece vremea,
Hei, hai,
Fecile-mi zac, nene!
Las’ să-mi zacă, că nu-i rău,
Că-i la rând ficioru-meu!
Hei, hai,
Cât am fost tânăr am fost,
Hei, hai
N-am umblat far’ de rost!
Hei, hai,
Cât am fost tânăr am fost,
Hei, hai
N-am umblat far’ de rost!
Am umblat tot cu folos,
Și-am iubit și-o fost frumos!
Hei, hai
Am iubit cântecele
Hei, hai
Câmp cu florile!
Hei, hai
Am iubit cântecele
Hei, hai
Câmp cu florile!
Am dus-o bine și greu
Și-am iubit ce-o fost al meu!
Hei, hai,
Învăț pe copilu’ meu
Hei, hai,
Să fugă de rău!
Hei, hai,
Învăț pe copilu’ meu
Hei, hai,
Să fugă de rău!
Fie om de omenie,
Și cu grijă la mânie!
Să trăiască ca și mine,
Să nu facă rău la nime’!

Richard Bach - Ești Liber

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ești liber / să îți schimbi dimensiunea conștiinței / la întâmplare, prin învățături sau la ... →

Goeteri - Învățați de la Ei…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În trista iarnă ’81, în oraș – Latina se numea –
În lagăr „profughi stranieri”, exilul sufeream
Cehi, albanezi și ruși, maghiari, poloni.. Eram
Blestemuri de popoare, cu comunistă stea.
Nu cunoșteam nici limba, nici cum să cer înduplec,
Prin semne, simpatie, ne-nțelegeam oricum.
Din toți aveam prieten pe-acel debut de drum
Un fost circar polon, un clown cu mare suflet.
El m-a-nvățat credința mai mult decât aveam,
M-a ajutat în limbă să o cunosc mai bine,
Mi-a explicat istorii de leși, de ruși, de mine..
M-a dus la Vatican, cu Papă polon de neam.
Plecați apoi aiurea peste oceane, mări,
Ne-am regăsit pe plaiuri de-o țară uriașă
Primiți ca regi -gândeam- dar doar valori în fașă;
Ni se dădea normalul la martori, de orori.
În numele durerii, al vieții de-a fi demn,
-Popor ce nu acceptă nicicând exemplul lor-
Lăsați false adevăruri sau crezuri de-autor..
Vă conjur prețuire.. poporului Chopin!
18. 04. 2010.
*Închinare accidentului de la Katyn

Nicolae Iorga - Învățături

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

I.
Să te ferești de omul bun,
El știe toate ce se spun,
El toate cursele le vede,
Se face toate a le crede.
Și, cum nu spune niciodată
Ce suferință i-a fost dată
Și nu se plânge în zadar
De tot ce-i poți da mai amar.
El cu acest blând chip al său,
Te face zilnic tot mai rău
Și peste capul vinovat
Adună tot ce a iertat.
Și, neînștiințat, te duci,
Mânat tu însuți de năluci,
Cu gândul la prostia lui
Pân’ și-n fundul fundului.

II.
Norocul tău de omul rău:
El e trimis de Dumnezeu
Pentru a te înștiința
De tot ce-i greu în calea ta.
Pericolul el ți-l mărește,
Greșeala tot mai mult o crește:
Cu cât mai mult el te va bate,
Cu-atât de la păcat te-abate.
Și suferința ce ți-a dat-o
Prin daruri a răscumpărat-o,
Căci te-a făcut să știi mai bine
Ce-ți este gata pentru tine.
O, ce te-ai face fără ca
Să vie ura-i a cerca
Acele tainice comori
Cu care altfel poți să mori!

Anica Ganțu - Vecina Mea M-a Învățat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Vecina mea m-a-nvățat
Să nu ies la sărutat,
Că sărutu-i o minciună,
Te mână noaptea pe lună,
Te mână noaptea pe stele
Și te învață la rele.
N-aș merge la sărutat,
Dar de neicuța mi-e drag,
Atunci când îl întâlnesc
Nu mai știu cum să-i vorbesc
Și de mă prinde de mână
Nu-s pe mintea mea stăpână.
Cum să las seara să treacă
Și să nu-l sărut o dată,
Că nu m-ar lua seara somnul,
Vecina nu-mi știe dorul,
Ea mă-nvață, dar nu știe
Cât mi-e de drag neica mie.

Neică, neiculiță!.
Fir-ai tu de dor!

Vasile Militaru - Vorbe cu Tâlc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

(către cititorii mei).
Aceste Vorbe cu Tâlc au izvorât dintr-o adâncă iubire de oameni. Scrise cu dorința de a folosi poporului – drept o cinstită călăuză pe căile tuturor virtuților.
Vă mulțumesc, dragii mei cititori, pentru dovada ce mi-ați făcut astfel, confirmând înșivă că sămânța acestor învățături morale n-a căzut pe piatră seacă, ci a prins rădăcini în ogorul sufletului vostru, din care va ieși rod luminos.
Deci nu din trufie, ci ca să vă arăt cât de mare este mulțumirea ce simt că v-am putut fi de un asemenea folos, mi-aș lua voia să vă spun că, de s-ar încheia șirul zilelor mele pe pământ mâine, aș socoti împlinită o bună parte din datoria mea de om.
În grădina largă-a vieții, omul seamănă cu-o floare:
Vine toamna.. cade bruma.. Biruită, floarea moare,
Dar rămâne amintirea celor buni, care-și iau drumul,
Cum din floarea-mbătătoare ne rămâne, scump, parfumul!.
Pururea, înțelepciunea are culmi ce urcă-n stele
Și, de veacuri, fericirea stă pe culmile acele.
Așadară, fericirea, în zadar o cată unii,
Dacă nu pot să atingă culmile înțelepciunii!.
Câinelui ce-mi stă-n ogradă, îi arunc de azi pe mâine,
Pentru paza lui cinstită, câte-un colț uscat de pâine
Și, de câte ori mă vede, prin ogradă sau în prag,
Câinele, cu-a lui privire, îmi arată – atâta drag,.
Încât, grai de om să aibă, și iubirea lui fierbinte
Mai duios, el n-ar fi-n stare să mi-o spună prin cuvinte..
Un argat, ținut de milă și sătul numai de bine,
Cu nespusă vrăjmășie caută mereu la mine.
Și, din ambele ființe căror astfel le dau pâine,
Eu mă-ntreb în toată clipa: „Care-i om și care-i câine?”
Sfânta moarte, totdeauna secerând după-al ei plac,
Nu-ți ia-n seamă bogăția; când te ia, te ia sărac.
Pentru că, întreg avutul ce în viață tu l-ai strâns,
Ea îl dăruiește celor cari te duc la groapă-n plâns,
Ca și cum ar vrea să-ți spună: „Ai strâns aur ca tezaur,
Pe când Dumnezeu îți cere numai sufletul de aur!”
De-ai primit un dar, tu cată bucurii prea mari să n-ai;
Cei mai mulți, când îți fac darul se gândesc: ce-o să le dai?
Bogăția, ca femeia, câte-odată stă de șagă:
Vine pe neașteptate și te lasă când ți-e dragă!.
Dacă vrei vrăjmașul de-astăzi să te-mbrățișeze mâine,
Pentru piatra ce-ți aruncă, tu aruncă-i lui o pâine.
Tigrul, gata să sfâșie, îl vei face astfel câine!
Poți găsi, când ai pierdut, un ac în aria cu grâu,.
Un cal sălbatic în pustiuri, un peștișor scăpat în râu,
Un corb în noapte când nu ard, pe cer, nici stelele, nici luna,
Dar cinstea ta, când ai pierdut-o, pierdută-i pentru-ntotdeauna.
În răsfăț de-ți crești copilul și-l lași zilnic fără frâu,.
Tu ai semănat neghină, socotind că semeni grâu.
De trei ori: vai ție, mamă, în asemeni greș, că mâine,
Vei mânca, muiată-n lacrimi, cea mai otrăvită pâine!

Bucium - Voievozii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Vodă al sângelui nostru,
Vodă al inimii, al gândului bun și-nțelept,
Vodă-al dreptății, al neprihănirii, al neînfricării te arată!
Bravi voievozi vă iviți și pre noi ne-mpliniți!.
Vodă al munților de taină,
Vodă al cerului și vodă al apelor vii,
Vodă-al răbdării, al împăciuirii a toată suflarea te arată!
Bravi voievozi vă iviți și pre noi ne-mpliniți!.
„Dacă însă vedeți că prin blândețea voastră nu puteți să izbutiți să îmblânziți pe domnul celor care vă vor fi vrăjmași, iar voi cinstea voastră să nu le-o dați lor, ci în numele Domnului să ieșiți vitejește împotriva lui, pentru că ei au început. Iar tu cu trupul tău și cu oamenii tăi să porniți drept, față la față, fără nici o teamă împotriva dușmanilor tăi, oricât de mulți ar fi. De asemenea oșteanul cumplit și viteaz nu se înspăimântă de mulțimea oamenilor, pentru că omului bun toți oamenii îi vin în ajutor, iar omului fricos toți oamenii îi sunt împotivă, chiar și de ai lui este gonit și ocarât. „
Din „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său, Teodosie”