Vecina mea m-a-nvățat
Să nu ies la sărutat,
Că sărutu-i o minciună,
Te mână noaptea pe lună,
Te mână noaptea pe stele
Și te învață la rele.
N-aș merge la sărutat,
Dar de neicuța mi-e drag,
Atunci când îl întâlnesc
Nu mai știu cum să-i vorbesc
Și de mă prinde de mână
Nu-s pe mintea mea stăpână.
Cum să las seara să treacă
Și să nu-l sărut o dată,
Că nu m-ar lua seara somnul,
Vecina nu-mi știe dorul,
Ea mă-nvață, dar nu știe
Cât mi-e de drag neica mie.
Neică, neiculiță!.
Fir-ai tu de dor!
Sensul versurilor
O tânără primește sfaturi de la vecina ei despre pericolele dragostei și ale sărutului. Cu toate acestea, ea este îndrăgostită și nu poate rezista atracției, dorindu-și să fie cu iubitul ei, ignorând avertismentele.