Federico Garcia Lorca – Concertul Întrerupt

A rupt armonianopții profundecazanul somnolent și înghețatal jumătății de lună.Protestează canalele-n tainăacoperite cu căprișorși muezini ai umbrei, broașteleau amuțit.În cârciuma târgului, veche,muzica tristă-a-ncetat,a pus în surdină aristonului săusteaua cea mai străveche.Vântul s-a așezatîn râpele muntelui întunecat,și-un plop singuratic – Pitagoraal câmpiei neprihănite –cu mâna centenară ar vrealunii o palmă să-i dea.

Konstantinos Kavafis – Întrerupere

Lucrarea zeilor o întrerupem noi,noi – ființe efemere, nepricepute și grăbite.La Eleusis și la Phitia în palate,de flăcări uriașe și fum înconjurateDemeter și cu Thetis pornesc lucrări utile. Darămereu Metaneira, din ale regelui încăperiiese în goană, despletită și-nspăimântată,și mereu Peleu, care se teme, intervine.