Eugenio Montale – Verboten

Se spune că-n gramatica lui Kafkalipsește viitorul. Asta-i descoperireacuiva rămas incognito, și pe bună dreptate.Desigur îi e teamă de urmărileflagrante sau de-a dreptul conflangranteale accesului său de geniu. Kafka însuși,sinistra cioară, ar fi de dus la rugîn efigie și-n operele, altfellarg nevândute.

Eugenio Montale – După Ploaie

Pe nisipul umed apar ideogrameca gheara de găină. Mă uit în spatedar nu văd adăposturi sau cotețe de păsări.Poate-a trecut o rață obosită, sau poate șchioapă.N-aș ști să descifrez acel limbajchiar dac-aș fi chinez. Ar fi de-ajuns un suflude vânt ca să-l șteargă. Nu e adevăratcă Natura e mută. Vorbește la întâmplareși singura speranță e … Citește mai mult

Hermann Hesse – Litere

Noi până o luăm din când în cândși scriem semnele pe foi imaculatece multe spun, le știm cu toți pe rând,e-un joc ce are reguli mai aparte.Dar un sălbatic, ori lunatic de-ar veniși-ar lua foaia cea de rune încrustatăși pe ea ochii curioși și-ar aținti,o lume-ar înfrunta, înstrăinată,o sală cu vrăjite semne i-ar apare.În A … Citește mai mult

George Coșbuc – Logica

Popa Toader, din scripturi,Da lui Mitru-nvățături:„Mitre știi ce spune psaltul?Să nu faci în viața taCeea ce te-ar supăraDe ți-ar face-o altul.”.Mitru stă și stă gândind,De el multe nu s-a prind.„Da’ mai știu eu, cum e asta!Altul da! zici înțelept,D’apoi eu? Să n’am eu dreptSă-mi sărut nevasta? “

Gellu Naum – Până Să Mă Dezleg

Pune-ți cheia asta la gât și joacă-te cu oropsitul de mine,întinde-mă pe zăpadă să găsesc argumente,sau dormi o noapte într-o vacă și uită-te la lume prin ochii ei de sfântă.S-a și confecționat mașinăria. Dacă te hotărăști să intri (noi nu, deoarece suntem bărbați) poți adoraun neștiut într-o firidă,are pori pe obraji, ne spune cuvinte asemănătoare,parcă … Citește mai mult

Luciana Stoicescu-Vaughan – Interpretare

Un curcubeu aiuritși hoinar și rebelmi-a făcut semnsă mă duc după el.Și m-am dusca un copil supusși cuminte,crezând în culorile luisclipinde.De-abia când l-am ajunsam văzutca-i un șarlatan,un golan deloc sentimentalși extrem de banal.În loc de multele culorifermecătoareși-atrăgătoare,era doar un reflex de soare,răsturnat boempe un val de marece lasă doar locde interpretare.