Inteligență – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Labirint

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Îmi place creierul… pane
Cu fosforu-i ce aprinde un chibrit.
E diferența de la geniu la smintit;
Căci dacă el nu e… nu e nimic!.
Îl venerăm cu toți pe „alimentul”
Ce ne menține treaz și productiv,
Ce ne separă bunul de nociv
Și-n reușite este… instrumentul!.
E-o gelatină pură d-energie
Ce-și schimbă fire în metamorfoză..
Cu ea creezi mii de poeme, proză;
Îți asigură de-ți meriți… efigie!.
Tot lui i se mai spune… minte!
.. Deci adevăr separă de minciună;
Îți spune de alegerea e bună
Și lucruri ce le faci… de sunt păcat sau sfinte.
Cu el e cert că poți să faci un ban;
Îți spune start și unde să oprești,
Să nu fii prost dar nici să nu jignești..
Te-nvață să fii drept, sau nu… să fii infam.
El te ridică sau te pune jos;
Din ochi te-nvață dacă să clipești
Ca să câștigi ceva, de șmecher ești
Ce-i pierdere, s-o-ntorci într-un folos.
Cu el te-ajuți din mâini cu stil să dai,
Să bați în ritm sau să lovești mai tare,
Să dai plăceri sau să-ți păzești onoare,
Să furi de ești un hoț… dacă nu ai.
Tot el te-ajută avantaj să scoți
Din clinciuri sau neprevăzut,
Dintr-un nimic să devii cunoscut..
Din neajuns s-ajungi și tu să poți.
El e cel ce discerne tot ce vezi,
De-i adevăr în multul de minciună;
Să nu confunzi ce-i pe Pământ cu Lună,
Să afli dacă trebuie să crezi..
Cu el te naști, dar zero-i la început;
De nu îi dai exemple cum să facă
Te lasă baltă, n-o să ai răsplată..
Rămâne nul cum meciul… ne bătut.
Nimic nu face dacă nu-i impuls,
Îți aparține să ți-l crești treptat,
Să ți-l educi ‘n colos nemăsurat..
Să-ți dea mister, să fii de nepătruns.
Te-nvață, dacă vrei, cum să conduci;
Îți poate pune lumea la picioare,
E-un dur! Nu se consumă la ce doare
Și pe naivi ți-arată cum să-i duci!.
Dar știe și conducere leală
Însă cu scop să-ți fie ție bine
Căci n-are niciun gând, pentru… oricine!
Îl judecă la fel pe sănătos și cel cu boală.
E partea machiavelică din tine,
Aceea ce n-arată cine ești;
Te-nvață să câștigi spunând povești
La alții… Să faci rău… și ție bine!.
Concluzia-i că dacă nu-i… nimic nu e!
El face diferența dintre-un tâmp și geniu..
Să-l studiezi îți trebuie un mileniu..
De aceea-mi place creierul… pane.

Salvatore Quasimodo - Ajunge O Zi Pentru A Echilibra Lumea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Inteligenta, moartea, visul
neagă speranța. În această noapte,
la Brașov, în Carpați, printre copaci, caut în timp
o femeie s-o iubesc. Zăpușeala desface
frunzele plopilor iar eu
îmi spun cuvinte pe care nu le cunosc,
răvășesc pământul din amintire.
Un jazz întunecat, cântece italiene
trec răstălmăcite peste culoarea irisilor.
În freamătul fântânilor
s-a pierdut vocea ta:
ajunge o zi pentru a echilibra lumea.

Stefan Augustin Doinaş - Resemnare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Acum, când știm cam câte grame
Au creierii unor madame,
Că nu-s deloc tobă de carte,
Că-și uită mintea-n altă parte
Când li se dă spre rumegare
O capodoperă prea mare,
Le tolerăm orice ieșire,
De-ocară sau de lingușire,
Într-un cenaclu idiot.
Ce poți să faci? Atâta pot,
Atâta știu, atâta duc
Cu căpușorul lor năuc.

Manelista Si Altele - Desanto & Jador - Am Creierul TDI

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Refren
Am creierul TDI
Cu motor de șase mii
Am și poartă fenugrad
Sunt deștept, dar și frumos
Am creierul TDI
Cu motor de șase mii
Dușmanii, creier uzat
Sunt bun de dus la remat.

Strofa 1
Să vină dușmanii mei
Și când dorm fac dolari
Pe toți v-am pasat mereu
Cu mult în spatele meu
Să vină dușmanii mei
Și când dorm fac dolari
Pe toți v-am lăsat mereu
Cu mult în spatele meu
(cu mine e greu).

Refren
Am creierul TDI
Cu motor de șase mii
Am și poartă fenugrad
Sunt deștept, dar și frumos
Am creierul TDI
Cu motor de șase mii
Dușmanii, creier uzat
Sunt bun de dus la remat.

(Dedicatie)
Cea mai șmecheră melodie
Din partea la DeSanto
Și din partea mea, Jador
Dedicăm această melodie
Pentru tine
Omul cu cherul tunat la maxim
Și pentru cel mai dulce craiovean și familia lui,
Pentru Cosmin mondialu’.

Strofa 2
Cu mine vă comparați
Dar doi cenți nu valorați
Visul vostru cel mai mare
Să nu mai am eu valoare
Cu mine vă comparați
Dar doi cenți nu valorați
Să rămân fără valoare
Visul vostru cel mai mare
(ști ce zic).

Refren
Am creierul TDI
Cu motor de șase mii
Am și poartă fenugrad
Sunt deștept, dar și frumos
Am creierul TDI
Cu motor de șase mii
Dușmanii, creier uzat
Sunt bun de dus la remat.

Strofa 3
Să vină dușmanii mei
Și când dorm fac dolari
Pe toți v-am pasat mereu
Cu mult în spatele meu
Cu mine vă comparați
Dar doi cenți nu valorați
Să rămân fără valoare
Visul vostru cel mai mare
(ști ce zic).

Refren
Am creierul TDI
Cu motor de șase mii
Am și poartă fenugrad
Sunt deștept, dar și frumos
Am creierul TDI
Cu motor de șase mii
Dușmanii, creier uzat
Sunt bun de dus la remat

Manelista - Desanto & Jador - Am Creierul TDI

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Refren.
Am creierul TDI
Cu motor de șase mii
Am și poartă fenugrad
Sunt deștept, dar și frumos
Am creierul TDI
Cu motor de șase mii
Dușmanii, creier uzat
Sunt bun de dus la remat.

Strofa
Să vină dușmanii mei
Și când dorm fac dolari
Pe toți v-am pasat mereu
Cu mult în spatele meu
Să vină dușmanii mei
Și când dorm fac dolari
Pe toți v-am lăsat mereu
Cu mult în spatele meu
(cu mine e greu).

Refren.
Am creierul TDI
Cu motor de șase mii
Am și poartă fenugrad
Sunt deștept, dar și frumos
Am creierul TDI
Cu motor de șase mii
Dușmanii, creier uzat
Sunt bun de dus la remat.
(Dedicatie).
Cea mai șmecheră melodie
Din partea la DeSanto
Și din partea mea, Jador
Dedicăm această melodie
Pentru tine
Omul cu cherul tunat la maxim
Și pentru cel mai dulce craiovean și familia lui,
Pentru Cosmin mondialu’.

Strofa 2.
Cu mine vă comparați
Dar doi cenți nu valorați
Visul vostru cel mai mare
Să nu mai am eu valoare
Cu mine vă comparați
Dar doi cenți nu valorați
Să rămân fără valoare
Visul vostru cel mai mare
(ști ce zic).

Refren.
Am creierul TDI
Cu motor de șase mii
Am și poartă fenugrad
Sunt deștept, dar și frumos
Am creierul TDI
Cu motor de șase mii
Dușmanii, creier uzat
Sunt bun de dus la remat.

Strofa 3.
Să vină dușmanii mei
Și când dorm fac dolari
Pe toți v-am pasat mereu
Cu mult în spatele meu
Cu mine vă comparați
Dar doi cenți nu valorați
Să rămân fără valoare
Visul vostru cel mai mare
(ști ce zic).

Refren.
Am creierul TDI
Cu motor de șase mii
Am și poartă fenugrad
Sunt deștept, dar și frumos
Am creierul TDI
Cu motor de șase mii
Dușmanii, creier uzat
Sunt bun de dus la remat

Miron Radu Paraschivescu - Tripticul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Coboară-ți tripticul de pe raft!
Ignoranța stă cu mâinile-n șold,
țipă din vârful patului de casnică-gospodină
că știe,
că lumea e strâmbă fiindcă i-a zis vecina,
și dacă nu-i așa, ce mai contează?
Cuvintele se îndoaie sub greutatea certitudinii.
Prostia vine cu zâmbetul lat,
purtând un tricou pe care scrie „Am o dreptate de fier!”,
se uită cruciș la argumente
și urlă că alfabetul e o conspirație,
că gândirea e o boală ce trebuie stârpită.
Îi e frică de adevăr
cum îi e diavolului de tămâie,
dar îți predă viața cu câteva
vorbe scrise pe garduri
de vagabonzi.
Minciuna? Ah, ea e cea mai șireată,
se îmbracă în rochii, poartă cercei cu perlă,
are vocabular bogat și privire blândă.
Se plimbă liberă,
cu aerul unui bătrân învățat,
spune ce-ar vrea să audă, dar nimic din ce e.
Și uite-așa stau ele, ca într-un triptic strâmb,
unde cunoașterea e suspectă,
inteligența e elitistă,
iar adevărul… o glumă proastă.

Mihaita Piticu - Fac Afaceri De Tot Felul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sunt deștept, mă duce capu’
Știu să fac din două, patru
Una bună de lovele
Te scapă de zece rele (x2).
Fac afaceri de tot felu’
Ca să-mi umplu portofelu’
Și fac multe, combinații
Că sunt mai deștept ca alții
Și-mi iau lângă mine frații (x2).
Mă implic la orice drum
Nu mă las până n-o pun
Vreau să fac una mai mare
Ca să mă pun pe picioare (x2).
Fac afaceri de tot felu’
Ca să-mi umplu portofelu’
Și fac multe, combinații
Că sunt mai deștept ca alții
Și-mi iau lângă mine frații (x2).
Sunt deștept, mă duce capu’
Știu să fac din două, patru
Una bună de lovele
Te scapă de zece rele (x2).
Fac afaceri de tot felu’
Ca să-mi umplu portofelu’
Și fac multe, combinații
Că sunt mai deștept ca alții
Și-mi iau lângă mine frații (x2)

Juan Ramon Jimenez - Inteligența Dă-Mi Numele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Inteligență, dă-mi numele
exact al lucrurilor.
Cuvântul meu
să fie lucrul însuși
creat din nou de propriul meu suflet.
Prin mine să treacă toți
cei ce nu le cunosc, spre lucruri,
prin mine să treacă toți
cei ce le uită, spre lucruri,
prin mine să treacă toți
cei care le iubesc, spre lucruri.
Inteligență, dă-mi numele
exact și-al tău,
și-al lor, și-al meu și-al lucrurilor.

Zale - P-o Placă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

O inteligență ieșită din comun
Scopul ei în viață cică e să fie bună
Încropind o tentativă de limbă română
Când deschide gura, gumă s-o ai la îndemână
Papagali, atenție la pana de vulpe!
Că și ursu’ a fost orbit, păcălit de pulpe
Cu acel inel doamna-și poate schimba blana
Și te trezești că dormi în pat cu Vaca Morgana.

Percy Bysshe Shelley - Imn Frumuseții Intelectuale

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

I.
Cumplita umbră a unei nevăzute
Puteri, plutește printre noi. Ne pare
Că bântuie cu-aripile-i ușoare
A noastră lume – vânturi neștiute
Cutreerând din floare-n floare, mute
Ca razele de lună după munți.
Spre inimile noastre-și face punți,
Cu armonii și colorit de seară,
Ca negurile pe sub cer întinse
Ca amintirea unei muzici stinse,
Sau ca un lucru cu atât mai drag
Cu cât nu-i taina-i dată în vileag.

II.
Unde te-ai dus, o duh al Frumuseții
Care, cu mândrele-ți culori sfințești
Orișice gând sau forme omenești?
De ce lași pradă golului și ceții
Această vale-a plângerii, a vieții?
De ce nu-și țese veșnic bunul soare
Înaltul curcubeu peste izvoare?
De ce se stinge tot ce îndrăgești?
De ce visare, temeri, nașteri, moarte
Aruncă peste lume o neagră noapte?
De ce urăște omul când iubește?
De ce când speră, deznădăjduiește?

III.
Poeții și-nțelepții n-au primit
Nicicând din cer răspuns la întrebare.
De aceea ”Demon, ”Ceruri”, ”Arătare”
Sau vorbe goale-n care-i oglindit
Zadarnicul lor chin neizbăvit.
Sărmane vrăji, cu care nu putem
Să auzim ceva sau să vedem
Fără-ndoială, nu la întâmplare
Doar strălucirea-ți – ca pe culmi o ceață
Sau ca un cântec care prinde viață
Pe-o harfă mută, când adie-n vânt,
Dă vieții noastre adevăr și-avânt.

IV.
Nădejde, dragoste, mândrie – iată
Se spulberă asemeni unor nori
Și reapar. Am fi nemuritori
Și-atotputernici – rază minunată
De-ai zăbovi în noi, chiar neaflată.
O, sol al patimilor care cresc
În ochii-acelora ce se iubesc,
Tu care ne hrănești al minții zbor,
Cum umbra – focul stins – o, nu pleca
La fel cum a venit și umbra ta,
Rămâi, căci dacă nu, tot pe potriva
Nădejdilor și vieții, moartea fi-va.

V.
Când eram mic, umblam după stafii,
Treceam speriat prin încăperi ciudate,
Prin grote și castele ruinate
Sau prin păduri, în nopțile târzii
Nădăjduind cu morții a vorbi.
Rosteam acele vorbe otrăvite
Cu care ne-au fost mințile hrănite,
Dar vorbele-au rămas neascultate.
Și, cum visam la viața care crește,
La primăvara care se trezește,
Deodată umbra ta mi-a răsărit
Și am țipat atuncea, fericit.

VI.
Jurata-mi să-mi închin viața – ție,
Și mi-am îndeplinit ăst jurământ.
Cu ochii plânși și inima bătând,
Chem duhurile orelor – o mie
Ce mi-au ținut prin nopți tovărășie
La vis, învățătură sau iubire.
Da, ele știu că nicio fericire
Nu s-a aprins în sufletu-mi flămând
Fără-a avea nădejdea că-ntr-o zi
Tu omenirea o vei dezrobi,
Dându-i, o frumusețe suverană,
Tot ce nu-mi poate spune vorba-mi vană.

VII.
E ziua mai solemnă și mai clară
Când a trecut amiaza. Armonioasă
E toamna. Bolta pare mătăsoasă,
Cu-o strălucire neștiută-n vară,
Și nefiresc de limpede, ușoară!
O, fie ca puterea-ți ce, cândva,
A pogorât peste copilăria mea
Ca adevărul firii luminoase,
Să lumineze calea, înainte,
Aceluia ce te-a iubit fierbinte
Și care a -nvățat să se cunoască
Și-ntreaga omenire s-o iubească.