Versuri corectate și adnotate
Te am în gând? DegrabăĂst hangiu mă-ntreabă:„Ce stai liniștit,Domnul meu? Doar știiCă-nvață SakiVersul tău vrăjit!”.Când m-adumbriră, singur,Chiparoși în crânguri,Nu-mi stă el planton;Tihnă sorb în pieptȘi mi-s înțeleptPrecum Solomon.
De la alții dobândești cunoștințe și parale,Înțelepciunea e rodul eforturilor tale.Traduceri – Nicolae MareșAdam Mickiewicz – Versuri alese
De sfinți părinți și-nțelepți, negreșit,Cu plăcere m-am lăsat povățuit,Dar trebuie să nu dureze mult,Căci vorbe lungi nu mi-a plăcut să-ascult.Au ce poți, omule, -n final să jindui?Lumea s-o cunoști – nedisprețuindu-i.
Tantarii si taunii cand roiescSi-n bizait de critici te-mpresoara,Nu le raspunde – ca se irosescVorbele-alese-n larma lor murdara.Prin logica, prin gust, prieten drag,Nu stavilesti pornirea lor infama,Sa te manii ar fi pacat – in pragStriveste-i cu-o mladie epigrama.
Țăranul a găsit un galben ruginit,Pe care lui îi da destui bani de argint.Dar el a zis în sine:„Să-l schimb așa nu-i bine.Acum am priceput că trebuie curățit,Pentru ca să câștig pe el preț îndoit”.Și întorcându-se acasă a luatNisip și cărămidă,Cu care galbenul atâta l-a frecat,Încât l-a și făcut curat ca o oglindă,Dar numai a … Citește mai mult
Ce să spui despre discuțiileCare învăluie Adevărul?Prea multă vorbă duce la confuzie,Dar fără vorbă cum poți să discuți?Dacă ți-e musai, vorbește cu sfinții;Cu diavolii mai bine rămâi mut.Binecuvântare-i să vorbești cu înțelepții,Să sporovăiești cu proștii e pierdere de vreme.Spune Kabir: cel pe jumătate plin se codește mereu,Cel împlinit alege să rămână tăcut.
Căzând din nori în mare, un strop subțirese rușina de-a ei nemărginire.„Oriunde-i marea – eu ce sunt?„Și ea de este – eu nu sunt!”.Acest dispreț de sine-având temei,o scoică îl primi în sânul ei.Iar soarta, vrând pe veci să-l ocrotească,făcu s-ajungă o perlă-mpărătească.Schimbată-n măreție fu-ntreaga-i umilință.La poarta neființei bătând, primi ființă.Vezi, înțeleptu-alege-al smereniei veșmânt.Doar ramul … Citește mai mult
Lăsăm barba să ne acopereCu înțelepciunea eiȘi trecem gravi pe stradă,Părând într-adevăr înțelepțiDe la noi și până la toateLucrurile.Dar, de sub iarba care ne ascunde,Noi știmCă cele mai multe noduriÎn care ne-am frânt dinții și minteaAu rămas nedezlegate..Ci numai barba noastră virilăNu-și pierde speranța.Ea crește până la pământ,Acolo, ca vița-de-vie, se prindeȘi se întoarce din … Citește mai mult
La tinerețe de mi-aș fi dat seamă,de focul ce mă-ardea doar în afară,găseam că nu-i povarăsă-mi fie inima nesimțitoare,scutind-o de-ale rănilor de-azi vamă;dar vina stă în cea dintâi eroare.O, dacă inima începătoarenu se ferește bine,la bătrânețe moareîn focul de-origine:azi asta mi-e lumină și oglindă,bătrân, c-un licăr poate să se-aprindă.din Poezii, traducere de C. D. Zeletin
Spune-mi, Doamne, de ce e viața așa de grea,De ce binele se găsește greu, iar lumea e rea.Fă-mă, Doamne, să înțeleg de ce bucuria dispare foarte ușor,De ce pleacă unele persoane, iar altele mor.Ajută-mă, Doamne, să trec cu bine peste toți și toate,Ajută-mă să înțeleg ce e dincolo de moarte.Explică-mi, Doamne, de ce e mai … Citește mai mult