https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/dominic-stanca-profesorul-de-gimnastica https://versuri.pro/dominic-stanca-profesorul-de-gimnastica#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=87123 →]]> Îl găseai la masa cafenelei scriind,
îl ascultai la cursuri vorbind despre-o floare,
despre Eminescu, Arghezi sau Blaga, despre sonet sau rondel,
deși materia lui,
o dexteritate banală
pe care-o preda o singură dată-n săptămână
n-avea nimica de-a face cu Limba Română.
O gravă înțelepciune, mai în vârstă ca el,
îi călăuzea pașii, acțiunile, vorba.
Semna editoriale la foaia locală
și din când în când își încredința poeziile
unor elevi silitori, mai mult sau mai puțin talentați,
să le declame la câte-o serbare școlară.
(Și nu erau poezii cu nimic mai prejos
decât ale multor confrați consacrați zgomotos.).
Dintre foștii săi elevi de liceu
mulți, foarte mulți au ajuns în posturi înalte,
dar nimeni, nici barem unul din ei
nu l-a ajutat la adâncile lui bătrâneți
sa-și vadă poeziile înmănuncheate-ntr-o carte.

]]> https://versuri.pro/dominic-stanca-profesorul-de-gimnastica/feed 0 https://versuri.pro/mariana-marin-hohotul-manechinelor https://versuri.pro/mariana-marin-hohotul-manechinelor#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=68359 →]]> Disprețul pentru tot
ceea ce văd și aud.
Apoi această barbarie stilistică:
mecanismele cu chip uman
„sous mon manteau”
unde și azi mai picotește Voltaire.
De la o vreme mă îmbrac tot mai prost,
mănânc tot mai puțin,
dar uit și renasc
cu o viteză uimitoare.
Intelectual, domnilor!
Înțelegeți?
Intelectual.

]]> https://versuri.pro/mariana-marin-hohotul-manechinelor/feed 0 https://versuri.pro/richard-bach-preocupa-te-de-a-intelege https://versuri.pro/richard-bach-preocupa-te-de-a-intelege#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=41437 →]]> Preocupă-te de ”a înțelege”
și până să-ți dai seama,
în doar câteva decenii,
vei avea un sistem de gândire
care îți dă răspunsul
îndată ce ai pus o întrebare

]]> https://versuri.pro/richard-bach-preocupa-te-de-a-intelege/feed 0 https://versuri.pro/rodica-elena-lupu-intelectual https://versuri.pro/rodica-elena-lupu-intelectual#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=41943 →]]> Noțiunea
este relativă,
elastică
și nu constituie
întotdeauna
elementul dominant
al credinței
ci dimpotrivă
generează trufie,
subiectivism,
rațiune rece
și necredință.
Sentimentul religios
se naște
prin revelație
căci orizontul
de mister
ce guvernează afectivul
și zona
subconștientului,
la omul credincios
subordonează
disciplina rațiunii
și a științelor pozitive
cadrul de sfințenie
și de iubire divină.

]]> https://versuri.pro/rodica-elena-lupu-intelectual/feed 0 https://versuri.pro/rumi-intelectualul https://versuri.pro/rumi-intelectualul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=42938 →]]> Intelectualul se expune întotdeauna;
Iubitul este întotdeauna pierdut (în iubirea sa)
Intelectualul fuge, temându-se să nu se înece,
Căci întreaga problemă a iubirii este pentru el o scufundare în mare.
Intelectualii își planifică odihna;
Îndrăgostiților le e rușine să se odihnească.
Îndrăgostitul este întotdeauna singur,
Chiar înconjurat de oameni fiind,
Precum uleiul lângă apă, el rămâne deoparte.
Cel care își face o problemă
Din a sfătui un îndrăgostit,
Nu obține nimic. El este înșelat de pasiune.
Iubirea este precum moscul. Atrage atenția.
Iubirea este un copac și îndrăgostitul este umbra sa.

]]> https://versuri.pro/rumi-intelectualul/feed 0 https://versuri.pro/rumi-iubirea-e-un-copac https://versuri.pro/rumi-iubirea-e-un-copac#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=43191 →]]> Intelectualul se dă mereu în spectacol,
Îndrăgostitul se simte întotdeauna pierdut.
Intelectualul fuge departe,
de teamă să nu se înece.
Însă iubirea înseamnă
să te îneci în mare.
Intelectualii își planifică odihna,
Îndrăgostiților le e rușine să se odihnească.
Îndrăgostitul e veșnic singur,
chiar și în mijlocul mulțimii,
precum uleiul și apa, rămâne separat.
Omul care se încumetă
să dea sfaturi unui îndrăgostit
nu se alege cu nimic.
Căci un astfel de om are sufletul tulburat.
Iubirea e ca moscul, îți atrage atenția.
Iubirea e un copac, iar îndrăgostiții
sunt umbra lui.

]]> https://versuri.pro/rumi-iubirea-e-un-copac/feed 0 https://versuri.pro/george-cosbuc-doc-x https://versuri.pro/george-cosbuc-doc-x#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=47736 →]]> Trei zile-a stat în pește vestitul profet Iona,
Și-a fost el pentru asta savant ihtiolog?
Iar X e matematic și mare pedagog
Fiindc-a stat și dânsul trei zile prin Sorbonă?
Când era mic, de dânsul prinsese groaza bonă :
Spunea prostii mai zdravăn decât un filolog
Iar azi cu tot refrenul : așa-i, cum zic, mă rog,
Nu știe domnul doctor ce-i tropicul și zona.
De-a scris numai trei rânduri, sub nume el și-a pus
Și diploma, subscrisa altcum de vrun Gambrinus.
Iar de-ai vorbit cu dânsul, sunt sigur că ți-a spus
De zece ori, că-i doctor în cosinus și sinus.
Și te-ai convins! Prostia e uneori un plus
Al minții, însă mintea lui X e proasta-n minus.

]]> https://versuri.pro/george-cosbuc-doc-x/feed 0 https://versuri.pro/percy-bysshe-shelley-lauda-frumusetii-intelectuale-ii https://versuri.pro/percy-bysshe-shelley-lauda-frumusetii-intelectuale-ii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=53390 →]]> Unde te-ai dus, o, duh al Frumuseții,
Care cu mândrele-ți culori sfințești
Oricare gând și chipuri omenești?
De ce ne lași pustie valea vieții,
Sub stăpânirea beznei și-a tristeții?
De ce nu-i soarele mereu
Peste izvoare curcubeu?
De ce se stinge tot ce îndrăgești?
De ce vin spaima și mormântul
Să ne întunece pământul?
De ce-n a omului făptură
E loc și de iubire și de ură?

]]> https://versuri.pro/percy-bysshe-shelley-lauda-frumusetii-intelectuale-ii/feed 0 https://versuri.pro/project3r-penetrez-prostia https://versuri.pro/project3r-penetrez-prostia#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=54067 →]]> Mă uit în jur, c****, parcă s-a schimbat totul
Nimic nu mai e la fel, arză-te-ar norocul
Îmi flirtez îndelung sub acoperire umorul
Îs singurul intelectual, ba, restul și-au luat zborul.
Sunteți proști, c****, ce-i trist, aparent nici voi nu știți
Ba, să mor, pe zi ce trece mai tare mă uimiți
Vindeți orice, vă vindeți pe capete demnitatea
Ajunși la zero nici voi nu vă mai știți utilitatea
Și când toți sunt morți, eu sunt ăla care rezistă
Penetrez prostia când dorința și mai tare insistă
Ordonez încet cuvinte și le pun mereu pe hârtie
Ești invidios, hai să-ți dau o m*** din simpatie
Vă rugați la Dani, poate vă mai dă și vouă
Că la ei acolo mereu cu Mercedesuri plouă
Tanti Nuți, Dumnezeu nu-ți dă dacă te milogești
E ușor să cerșești, c****, fără să și muncești
Secolul 21, c***, suntem la fel ca-n ’98
Plini de arfe și figuri, n-am ce model să adopt
Până și muzica s-a dus, acolo aveam așteptări
Suntem o parabolă sedimentară, niște cofetari.
Mă uit în jur, c****, parcă s-a schimbat totul
Nimic nu mai e la fel, arză-te-ar norocul
Îmi flirtez îndelung sub acoperire umorul
Îs singurul intelectual, ba, restul și-au luat zborul.
Tehnologii dirijate, noi ne dirijăm singuri în jos
Și pe zi ce trece, ne tot mânjim intens cu sos
Ne place circul ăsta jegos creat, în care trăim
Am uitat, în p***a mea, cum dracu’ să mai fim
Mă uit la câte unii ce-i mănâncă de viața mea
Frustrările sunt grele, incultura și mai grea
Să vă iau pe toți în ser ca să vă dezgheț cortexul
Rimele mele sunt mai frumoase și decât sexul
Sunteți șmecheri, când aveți bani de tastatură
În realitate luați toată p*** de foame în gură
M-ai jignit, hai să mori tu, mă doare-n tac-tu mare
Alo, nenea, înainte s-o mănânci o dai și cu sare?
Asta-i Rap, nu Trap, pentru toți necunoscătorii
Îmi bag p***a, fără inhibiții, pentru toți doritorii
N-am rușine de nimeni, când mă știu mult superior
Mi-e rușine doar de tine, ba, frustrat mic și inferior

]]> https://versuri.pro/project3r-penetrez-prostia/feed 0 https://versuri.pro/eusebiu-camilar-inchinare-catre-udesteni https://versuri.pro/eusebiu-camilar-inchinare-catre-udesteni#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=55508 →]]> Spre a vedea cât m-a slujit silința,
Îngăduiți-mi, voi, vecini și unchi,
Să vă depun, cu toată umilința,
Această cărțulie, la genunchi.
Doar datorită ție, bună mamă,
Eu, Eusebiu, fiu de opincari,
Acuma stau la masă cu domni mari,
Și uit de unde vin și cum mă cheamă.
Și trebuia s-ajung doar popă-n sat,
Să cânt la morți, să beau la cumetrie,
Dar am ajuns și la Academie,
Deși nu sunt, de vreme, consacrat!
E drept: acolo, oameni cu rutină
M-au socotit nepotrivit și iar
Au hotărât să scoată la lumină
Cultura mea, de la abecedar,
Dar n-au avut ce cerceta, săracii,
Și au mișcat din nas, în unison
Când mi-au aflat pe herbul din blazon
Opinca, sapa și cu coada vacii.
Bătrână mamă, mi-ai cărat cu sacul,
Atâția ani, merinde la oraș,
Dar eu am fost la carte tot codaș
Și-am năzuit tot înapoi, ca racul.
Și-așa se face că prin glodul moale
Nu umblu azi cu Biblia în mâini,
Nu mă apucă rațele de poale
Și cu potcapul nu azvârl în câini,
Ci stau adesea la Academie,
Pe-un jilț adânc și moale și înalt,
Și-n loc s-ascult cum bâzâie un psalt,
Ascult probleme de filologie.
Și-adesea ori, când lupta de idei
Se desfășoară mai înflăcărată,
Mi-i fruntea ca o stâncă, detunată
Sub fulgerele unor prometei. –
Și când colegii urcă-n lumi abstracte,
Arhangheli albi pe nalte scări de foc,
Aud cum cad solemne cataracte..
Și-mi amintesc că-n lume e un loc,
Cu-o turlă de biserică străveche,
Cu nuci rotați, cu ulmi și cu stejari,
Și-un cimitir cu poartă strâmtă, veche:
Acolo dorm bătrânii Camilari.
Și-l văd cum urcă, ispășind calvarul,
Spre cimitir, ca un Cristos plugar,
Ducând pe umăr crucea de stejar,
Scrâșnind, Ion al Tomii Camilarul,
Căci și-a cioplit-o singur, din topor,
Încredințat că n-o să aibă cine,
Că din adâncul lumii nu-i mai vine
Feciorul haimana și scriitor..
Și-așa, el singur și-a-ngropat, din vreme,
Această temelie de stejar,
Când îngerul cu coasa o să-l cheme,
Să fie gata, bunul gospodar..
De-ai mai trăi, bătrân păstor, și faur
De cruci de lemn, eu, fiu-nstrăinat,
Te-aș îmbrăca într-un suman de aur,
Și ne-am plimba măcar un ceas prin sat
Să se adune lumea, să se mire,
Să tot grăiască, săptămâni și luni,
Că ți-am adus acest suman de mire,
Eu, fiul tău pierdut între furtuni..
Îți amintești când am venit acasă,
Bătrână mamă? Câți s-au minunat!
Că ți-am adus năframă de mătasă,
Eu, fiul tău pierdut și-nstrăinat!
Acum, în timp ce îmi ascult colegii
Înalte subiecte dezbătând,
Te văd mereu la poartă așteptând,
Și întrebând flăcăii și moșnegii,
Pe drumul dinspre râu de nu zăresc
Un călător.. Și cum tresari deodată,
Când cântă, la portița descuiată,
Cocoșul alb cu coif împărătesc..
Și săptămâni și luni cocoșul cântă,
A oaspete, și tu mereu tresari, –
Dar fiul tău pierdut, bătrână sfântă,
La masă șade între domnii mari,
Și-și amintește numai câteodată,
Când vede fremătând un pom înalt,
Sau altul, cu tulpina aplecată,
Genunchii grei smulgându-și din asfalt;
Îi vine-atunci îngrozitor să geamă,
Sub smoală-și simte inima arzând!
Iar când zărește plopi în șir, urcând
Spre marile amurguri de aramă,
Mai vede-un om înfățișând calvarul,
Urcând un deal, ca un Cristos-plugar
Ducând pe umăr crucea de stejar
Scrâșnind, Ion al Tomii Camilarul..
Spre a vedea cât m-a slujit silința,
Îngăduiți-mi, voi, vecini și unchi,
Să vă depun cu toată umilința,
Această cărțulie, la genunchi!
Cu-atâta m-am întors! Și orişicine
Să hotărască în sobor, acum,
De-am folosit prin lume, rău sau bine,
Dinarul dat, când am pornit la drum..

]]> https://versuri.pro/eusebiu-camilar-inchinare-catre-udesteni/feed 0