insule – Versuri.pro

Salvatore Quasimodo - Cai de Lună și de Vulcani

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Fiicei mele.
Insule unde am locuit,
verzi pe mări imobile.
De alge arse, de fosile marine,
plajele unde aleargă în dragoste
cai de lună şi de vulcani.
În timpul surpărilor,
frunzele, cocorii asaltează văzduhul:
într-o lumină aluvionară strălucesc
ceruri dense deschise stelelor.
Porumbeii zboară
de pe umerii goi ai copiilor.
Aici se sfârşeşte pământul:
cu trudă şi cu sânge
îmi durez o închisoare.
Pentru tine va trebui să mă arunc
la picioarele celor puternici,
să-mi îmbunez inima de prădător.
Dar alungat de oameni,
în fulgerul de lumină zac încă
copil cu mâinile deschise,
la maluri de arbori şi fluvii.
Aici temniţa din stâncă portocală, greu
fecund pentru nunţile zeilor.

Mihail Săulescu - În Pacific Departe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În Pacific, departe, sunt insule stinghere,
Ce zac necunoscute de niciun marinar,
Din fundul apei clare, fantastice apar,
Din fundul apei clare, o magică părere.
Doar păsări mari de apă spre ele-adesea zboară.
Doar păsări mari de apă, pământul li-l mai știu:
Dar cum se-ntind de calme, sub cerul lor pustiu,
O clipă de cutremur adesea le doboară.
O clipă! Și oceanul se-ntinde peste ele-
Din lava cine știe cărui vulcan din fund
Se nasc să moară-n urmă și-n veci nu mai pătrund
Din nou deasupra mării prin valurile grele.
Se nasc și mor stinghere – și nimeni nu le-așteaptă.
Și nimeni nu le știe, și nimeni nu le vrea:
Corabia ce poartă comori și lume-n ea
Spre țărmuri cunoscute, pe mare se îndreaptă.
Și nu se-ntreabă nimeni de ce-s ca o părere,
Deși toți corăbierii de ele se feresc,
Mergând spre țărmuri care cu mult mai mult trăiesc
Decât aceste goale, mici insule stinghere.
Și nu se-ntreabă nimeni, trecând pe marea largă,
Ce-i petecul acela de depărtat pământ,
Spre care, pe aripa molatecă de vânt,
Doar păsări mari de apă din când în când aleargă.
Și totuși poate-n ele, de-ar fi ca să trăiască,
Ar înflori odată un port ca-n alte părți,
Iar cei cu dor de ducă zărindu-le pe hărți –
Cât n-ar dori, la ele, cândva, să poposească?

Giorgios Seferis - Dar Ce Caută Sufletele Noastre

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Dar ce caută sufletele noastre călătorind
pe punți de corăbii dărăpănate,
înghesuite cu palide femei și copii ce plâng
fără să le distragă nici peștii zburători,
nici stelele din vârful catargelor;
uzate de discurile fonografelor
legate fără voie prin rugi inexistente
murmurând sparte gânduri în limbi străine.
Dar ce caută sufletele noastre călătorind
pe putrede lemne marine
din port în port?
Mutând din loc pietre sfărâmate, respirând
cu fiece zi mai anevoie răcoarea pinului,
înotând prin talazele acestei mări
fără simțuri
fără oameni
într-o patrie care nu e a noastră
nici a voastră.
Știam că erau frumoase insulele
spre care-orbecăim pe-aici pe-aproape
puțin mai jos sau puțin mai sus
o infimă distanță.