insufletire – Versuri.pro

Magda Isanos - Primăvara

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Un aer călduț, parfumat
Sub cerul de-un pal ivoriu,
În vale pârâul umflat
Aleargă sălbatic și viu.
În zori m-a trezit sărutarea
trimisă pe-o rază de soare;
Lumina-neacă depărtarea –
tot răul murise-n uitare.
Veni pe aripa de vânt
O veste frumoasă din cer.
Și-acuma bătrânul pământ
Își lasă cojocul de ger.
E vestea ce-o murmură seara
zefirul. Pădurea o știe;
Sosește de-acum Primăvara,
să bucure lumea pustie.
Prin dealuri sărace, se-aude
un zvon care crește mereu.
Îl spun a pârâului unde
Îl cântă tot sufletul meu.
O floare albastră și crudă
se-nalță sfioasă spre soare
și cată la loc să se-ascundă
de firea zăpezii ce moare.
Tu soare, trimite lumina
în raze bogate spre noi
și fă să răsară-n grădină
frunzișul, pe arborii goi.

Johann Wolfgang Von Goethe - Primăvara Cât E Anul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Brazda se-ntinde
Sus din vâlcea,
Ies clopoțeii
Albi ca de nea;
Șofranul pare
Viu ca de jar,
Smaralde-ncolțesc
Ca sângele clar.

Țanțoși primule
Mici își răspund,
Iar violetele
Hâtre se-ascund;
Totul se mișcă
Și zumzăie-n roi,
Iar primăvara
Acuma e-n toi.

Dar în grădină
A înflorit
Al preaiubitei
Suflet iubit.
Ochiul ei arde
Privindu-mă blând
Cu cântec vioi,
Cu vesel cuvânt.

Deschisă întruna,
O floare-n extaz,
E gravă și totuși
Plină de haz.
Crinii și rozele
Cu vara apar,
Dar cu iubita
Ei luptă-n zadar.

Florin Răduţă - Sunt Aici

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Când m-am născut, eu am primit un dar măreț, un început, un drum pe care l-am ales.
Doar un vis, curajos nestins, știu că voi schimba destinul cuiva.
Sunt aici, trăiesc, iubesc, sunt aici, dau tot sau pierd, tot ce am putut schimba prin visul meu în viața cuiva, scopul meu va fi atins, împreună doar un vis, sunt aici.
A fost un timp în care m-am pierdut pe drum, fără scăpare, fără ajutoare când puteam să fug, soarele a apus fără nici un răspuns, un vis năruit dar totuși împlinit.
Sunt aici, trăiesc, iubesc, sunt aici, dau tot sau pierd, tot ce am putut schimba prin visul meu în viața cuiva, scopul meu va fi atins, împreună doar un vis..
Și știu c-am dat tot fără regret, eu vreau să sper că v-am adus un zâmbet ce v-a lăsa doar lumină în urma mea!

Ileana Ciuculete - Ce Frumoasă-i Dragostea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Foaie verde-o viorea
Ce frumoasă-i dragostea
Când vine primăvara
Și dă codrului frunza,
În miros de păpădie
Și-n triluri de ciocârlie.
Cucul și el a venit
Când e codrul înfrunzit
Și-n concert de păsărele
Să-mi cânt dorurile mele
Dorul ce m-apasă greu
Să vie și neic-al meu.
Codrule, la umbra ta
Oi veni cu neicuța
Că pe unde trece dorul
Trece iarba și bujorul
Florile toate-nfloresc
Eu cu neica mă iubesc.

Alberto Blanco - Însuflețire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

lui César Vallejo.
La capătâiul mesei rotunde
și-a literaturii murinde, veni un critic
și-i spuse: „Atât de mult te iubesc, nu muri!”
Dar – vai! – literatura murea în continuare.
Se-apropiară doi profesori de ea și-i repetară:
„Nu ne lăsa, Valoare! Revino la viață!”
Dar – vai! – literatura murea în continuare.
O vizitară douăzeci, o sută, o mie, cinci sute de mii
de studenți : „Atâta dragoste, și împotriva morții nu e nicio putere!”
Dar – vai! – literatura murea în continuare.
O-nconjurară cititorii, milioane,
cu o comună implorare: „O, mai rămâi, surată! ”
Dar – vai! – literatura murea în continuare.
Și-atunci veniră poeții toți de de pământ,
jur-mprejuru-i; literatura triști văzându-i, emoționată;
ce importanță are! Emoționată..
Se-nsufleți încet,
îmbrățișă primul poet; și începu să meargă..

Levadura.
a César Vallejo.
Al fin de la mesa redonda
y muerta la literatura, vino hacia ella un crítico
y le dijo: “No mueras, te amo tanto! ”
Pero la literatura ¡ay! siguió muriendo.
Se le acercaron dos profesores y repitiéronle:
“No nos dejes! ¡Valor! ¡Vuelve a la vida! ”
Pero la literatura ¡ay! siguió muriendo.
Acudieron a ella veinte, cien, mil, quinientos mil,
estudiantes: “Tanto amor y no poder nada contra la muerte! ”
Pero la literatura ¡ay! siguió muriendo.
La rodearon millones de lectores,
con un ruego común: “¡Quédate, hermana! ”
Pero la literatura ¡ay! siguió muriendo.
Entonces, todos los poetas de la tierra vinieron,
la rodearon; los vio la literatura triste, emocionada;
¡qué más da! Emocionada….
Incorporóse lentamente.
abrazó al primer poeta; echóse a andar…