inserare – Versuri.pro

Daniel Turcea - Inserare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Stingându-se / rămân / umai / miresme. / Strune / neatinse, / ca sufletul / ... →

Mircea Ivănescu - Portret

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

O foarte înceată ființă — ca și cum te-ai plimba
seara, la marginea apei strânse de ploaie, undeva
în afara orașului — și soarele încercând
să facă o lumină — și lumina aceasta
în care tu mergi să fie adevărată.
Să te oprești
lângă apa de acolo unde apa înnegrită se duce
pe câmp — în soarele stins.
Să te așezi lângă o astfel
de ființă a înserării — însă o ființă spre care
să-ți poți ridica mâinile, o ființă înceată, și care să fie
adevărată — în lumina scăzută să mergi jur împrejurul
ei — și nimic să nu fie adevărat, decât ochiul ei de lumină
răsfrângându-se lent, printr-un soare care se face vânt mai subțire —

Johann Wolfgang Von Goethe - Înserarea Se Înclină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Înserarea se înclină
Și-acum toate-n zări se scurg;
Sus, în blânda lui lumină
Stă luceafărul de-amurg.
Ce nesigure sunt toate!
Cețuri se preling spre culmi,
Lacuri doarme-n reflectate
Adâncimi cu negrii ulmi.
Doar din est ghicesc discrete
Razele lunii mijind,
Sălcii lungi cu ramuri-plete
Ating undele glumind.
Jocul umbrei în mișcare
Tremură-n lună vrăjit,
Iar prin ochi trece-o răcoare-n
Inima ce s-a-mblânzit.

Jorge Luis Borges - Înserarea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De ieri, de astăzi, ceasul înserării
e unul singur, de neconceput.
Aprins cleștar, mereu la început,
inaccesibil vremii și uitării.
Oglinzile sunt pentru veșnica-nserare
care-ntr-un tainic cer sălășluiește.
În ceru-acela spada își găsește,
loc hărăzit, și iazul, fiecare
cu arhetipul său, precum Plotin
ne-nvață-n cărțile-i la număr nouă.
Iar scurta viață dată astăzi nouă
aidoma e unui ce divin.
Așterne umbre blânda înserare,
ieri, astăzi, mâine-n veac neschimbătoare.

Jorge Luis Borges - O Despărțire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În românește de Andrei Ionescu.
Înserare ce-ai subminat despărțirea noastră.
Înserare tăioasă, încântătoare și monstruoasă,
asemeni unui înger întunecat.
Înserare în care gurile noastre au cunoscut intimitatea pură a sărutărilor.
Timpul inevitabil se revărsa
peste îmbrățișarea inutilă.
Făceam risipă de pasiune împreună, nu pentru noi,
ci pentru singurătatea ce-avea să vină.
Lumina ne-a respins; noaptea sosise în mare grabă.
Te-am condus acasă în ceasul de gravitate al umbrei pe care numai
luceafărul o atenuează.
Precum cel ce se-ntoarce dintr-o pajiște pierdută, așa m-am întors eu desprins din îmbrățișarea ta.
Precum cel ce se-ntoarce dintr-un tărâm de spade, așa m-am întors eu
din lacrimile tale.
Înserare ce rămâi vie ca un vis
printre celelalte înserări.
Aveam să ating apoi și să las în urmă
rând pe rând nopți și depărtări.

Daniel Vişan-Dimitriu - Vina Din Apus

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De ce, oare, înserarea e menită să se așeze
Peste ziua liniștită ce se-alintă-n Soare blând
Și-i așteaptă mângâierea, trup de clipe-abandonând
Sub atingerea de raze care vin s-o-mbrățișeze?
Fermecat de albul zilei, o sărută, o iubește,
O învăluie-n căldura șoaptelor cum nu s-au spus
Și-i promite nemurirea zilei fără de apus
Dacă vrea să îl urmeze, cu iubire, nebunește.
Îl privește-nfiorată, înroșită a-ntristare,
C-o întârziată rouă scuturându-se în vânt
Și îi spune că rămâne-n locul ei de pe Pământ
Până când va fi cuprinsă de-așteptata înserare.
De va fi să mai renască, într-o altă, nouă, zi,
Îi va fi doar lui aleasa, îi va aștepta lumina
Și-i va cere să îi ierte și alegerea, și vina
Dintr-un timp în care altfel, ea nu înțelege-a fi.
Din privirea lui uimită, razele-i alunecară
Într-o mare de-ntuneric unde adormiții zori
Cer să îi îmbrace-ndată în frumoasele culori
Dintr-o nouă zi ce-așteaptă în lumină să răsară.
Daniel Vișan-Dimitriu
(Din vol.”Eterna căutare”)

Daniel Vişan-Dimitriu - Cântec în Amurg

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Prin câmpul de orz, șerpuia o cărare
Pe care treceam după-amiaza târziu,
Când totul ardea și părea un pustiu
Din care fugeau, spre păduri, căprioare.
Decor nemișcat, suferind în tăcere,
C-o boltă albastră privindu-l de sus
Cu milă, senină, știind că-n apus
Un vânt va veni, un balsam să-i ofere.
Iar norii de ploaie-și vor cerne sfârșitul
Pe-ntinderea serii din câmpul uscat,
În stropi ce-or cădea pe-un pământ însetat,
Cu lanul dorindu-și, din nou, răsăritul.
Va fi întuneric, o lume de visuri,
În lanul de orz însuși Raiul va fi
Când Îngerul Nopții în el va veni
C-o harpă ce cântă ca-n vechile-nscrisuri.
Urmez șerpuirea cărării ce-mi spune
Povestea din lan, când căldurile curg
Și ard, uneori, dar se-opresc în amurg…
Iar eu calc pe-o umbră, în sunet de strune.

Otilia Cazimir - Vara

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Apune soarele-n văpăi
Şi înserarea, ca un val,
Pe subt răchiţile din deal
Se lasă-n linişte pe văi.
Coboară-ncovoiat la pod
Un biet pescar, de pe Siret,
Şi-n umbră sură pier încet
Pescar, şi apă, şi năvod.
De jos, din ceaţă de pe prund,
Doi pescăruşi au apărut
Şi-n zbor îngemănat şi mut
Se duc spre bălţile din fund.
Închid pleoapele s-ascult…
De pacea largă legănat
Mi-adoarme sufletu-mpăcat.
Ca un copil ce-a plâns prea mult.

Otilia Cazimir - Înserare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Un deal cosit… Și pe șoseaua prinsă
De coasta lui, un car dispare-n fund.
Și sună drumul ca o dobă-ntinsă
Pe care-ai aruncat, cu pumnii, prund.
Prin nori, apusu-mprăștie ușor
Un vag reflex rătăcitor…
Și-ncet,
Pe ochii vineți și-mpietriți ai zării,
Se lasă moi pleoapele-nserării.

Rodica Elena Lupu - Înserarea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Purpuriul cerului
era brăzdat
de straturi paralele
şi subţiate spre asfinţit,
de un albastru lăptos.
Parfumul teilor
aproape scuturaţi
se amesteca persuasiv
cu cel al trandafirilor,
îndemnând la căutări
ori ostoiri cât mai departe
de case
şi oameni.
Un oftat adânc şi,
parcă răspunzând
unei chemări tainice,
se afundă
în amurgul roşiatic
al grădinii.
Înserarea cobora grăbită.