Versuri corectate și adnotate
XVIII.Te-am regăsit de mintea-mi cu-atâta mai aproapeCu cât credeam, ascunsă, mai mult că te-am pierdut.Erai aici, în suflet. Profilul cunoscutMă lumina cu umbra lăsatelor pleoape.Cum am putut să-ți caut pe cer, pe câmp, pe ape,Nepieritoarea urmă, când trebuia tăcutDoar să m-aplec în mine puțin, să fi văzutÎnaltă strălucire ce-n lume nu încape.Te-am regăsit aceeași de … Citește mai mult
Tac și ei, căci zidurile toatesmulse sunt din simțurile lor,și vin ore-n care se mai poatesă-i pricepi, și-apun ușor.Noaptea-ades, când spre ferești se-ndreaptă:toate brusc mai blânde par.Ei cu mâinile-n concret așteaptă,și e-naltă inima și dreaptă,ca de rugă, și privirea, clar,cade în grădina nesperatăși rănită-ades, spre liniști line,ce-n reflexul lumilor străinecrește și nu piere niciodată.
Am crezut mereuce aduce liniștee fericirea.Dar nefericireaaduceo liniște mai adâncă.Veghezca și cum aș dormifără vis.Respirca și cum de faptnu ar trebui să respir.Sunt obositca și cum aș fiobosit doar de somn.
Un cer adoarme. Altul, pe sub noi,Mai limpede se urcă-n dimineață;A stelelor cenușă în convoiȘi-o scutură, schimbându-se la față.Vezi semnul? Din durerile de ieriO bucurie nouă se-mplineștePrecum ades, prin valuri de tăceri,Din umbra mea, obrazul tău zâmbește.
De ceva timp meditez,Meditez să realizez,Realizez și interpretez,Interpretez că nu contez,Contez doar pentru-un crez,Crez și mă situez,Situez și nu capitulez,Capitulez și nu oftez,Oftez și ego evoluez,Evoluez, în ochii voștri involuez,Involuez, dar nu mă stresez,Stresez și-acum o să-ncetez… izbândă
Multă vreme am crezut că absența înseamnă lipsă.Și plângeam, ignorant, această lipsă.Astăzi nu mă mai plâng.Nu există lipsă în absență.Absența este o prezență în mine.O simt, albă, atât de bine prinsă, cuibărită în brațele mele,încât râd și dansez și inventez exclamații vesele,fiindcă absența, această absență asimilată,nimeni nu poate să mi-o fure.
O, suflete al meu din compilații,te-ncolonezi în viață ca-n armie,când ți se pare că te mai îmbieun piept infatuat de decorații.Până și moartea vine fistichie,ți se arată nuri și roze grațiiși în elegii de ce mai vrei să bei tăriesă ștergi cocleala de pe bioinstalații.Chiar îngerii au cotiere, birocrații,și pudici își ascund culoarea colilie,se-anunță ploi … Citește mai mult
Această ființă umană este o casă de oaspeți:În fiecare dimineață, un nou venit.O bucurie, o întristare, o josnicie,O priză de conștiință trecătoare, toate aparPrecum un oaspete neașteptat.Întâmpină-i și bucură-i pe toți!Chiar dacă sunt un grup de regrete,Ce-ți zguduie violent casa golită de mobilă.Totuși, tratează onorabil fiecare oaspete.El te poate conduce spre o nouă încântare.Gândul întunecat, … Citește mai mult
Și dacă toate aceste dimensiunidinlăuntrul tăuîți sunt prieteni,care știu mult mai multedecât tine însuți?Și dacă învățătorii sunt alături de tine,chiar acum?În loc să vorbești mereu, ce-ar fi dacă,de data asta, ai asculta?