Înmormântare – Versuri.pro

Dady - O Cale Greșită

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

S-a întâmplat într-o familie cu doi băieți și-o fată,
Acești toți trei copii ai unei mame și-a unui tată,
Ce se iubeau și își jurau dragoste adevărată,
O familie care și tu o să-ți dorești vreodată.
Multe zile au trecut și parcă totul e schimbat,
Fața de când erau copii, acum totul s-a destrămat,
Viața multora nu e exact cum și-au imaginat,
Acum ei duc o viață cu probleme de nerezolvat.
Totul a început într-o seară caldă de vară,
Când fratele cel mai mare stătea cu tovarășii p-afară,
Evident că toți erau rupți de plictiseală,
Visând la bani, faimă și femei seară de seară.
Unul dintre ei plictisit le-arată o țigară,
Spunându-le că atunci când tragi din ea, timpul zboară,
Au aprins-o și-au fumat-o rând pe rând în scară,
Făcând un mare pas greșit pentru prima oară.
(Multă lume îl știa de pe aici de prin cartier și nu era un băiat rău, nu crea probleme sau mai știu eu. Nu frate își vedea de treaba lui, era mereu el și prietenii lui, acuma nu știu ce fel de anturaj aveau ei, că asta zic eu că ar fi fost, era influențat de ei).
A început totul de-atunci și a urmat seară de seară,
Aveau un obicei acuma să chiulească de la școală,
Multe nopți la rând inconștient și le pierdea pe-afară,
În anturajul celor care-i ofereau doza mortală.
Și-a aprins țigara, a fumat, dar nu s-a mulțumit,
A zis că vrea să-ncerce altceva, că este pregătit,
A scos un ac, o seringă, s-a-nțepat, nu s-a gândit,
Își injectase heroină, crezând că îl face fericit.
A luat o doză, zicea că nu simte nimic, a stat un pic,
Dar se vedea deja, era mult prea slăbit,
Lipsit de rațiune pe moment, iar și-a înfipt
Al doilea ac în venă și la pământ s-a prăbușit.
Din fericire, la scurt timp după aceea a fost găsit,
De un trecător întâmplător prin zonă ce l-a zărit,
S-a grăbit și-a chemat salvarea, încremenind,
Dar orice efort depus urgent…
Băiatul a murit.
(Era cam 12 noaptea și am auzit sirena de la salvare, nu știam ce se întâmplase, am ieșit afară și erau mulți vecini adunați, tocmai veniseră și părinții lui și-am văzut că el era căzut la pământ și nu mai mișca. Toți de pe acolo erau șocați).
A lăsat în urma sa o familie îndurerată,
O văd pe sora lui mai mică, stă și plânge îndoliată,
Mama lui este și ea lângă coșciug înlăcrimată,
Privindu-și fiul cel mai mare pentru ultima dată.
Taică-su ar da orice să-l mai vadă odată în viață,
Și-ar vinde sufletul să aibă toți copii în siguranță,
O speranță năruită care s-a pierdut în ceață,
Învață că în viață totul ține de un simplu capăt de ață.
I-au venit mulți prieteni și colegi la înmormântare,
Ei știu cu siguranță că a fost iubit de fiecare,
Să-ți îngropi prietenul simți o durere mare,
Și-ai vrea să schimbi trecutul, căci prezentul doare tare.
Afara a început să plouă, se spune că îi pare rău,
Poate privește acum din ceruri către frățiorul său,
Săracul stă lângă mormânt și plânge neîncetat,
Apoi se jură spunând: „Frate, nu vei fi uitat!”
(Păcat de el, nu trebuia să se întâmple așa și nimeni n-ar fi crezut că i se poate întâmpla tocmai lui. Da na, poate a plecat acum dintre noi… puuuff. Dar nu va fi uitat niciodată)

Walt Whitman - Ce Faci Plângând?

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ce faci plângând, ce este privirea din fereastră? / De ce curg aceste lacrimi dureroase? ... →

Mihai Margineanu - Jeana

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Jeana era croitoreasă,
Jan frizeru’ o iubea,
Și-a murit tuberculoasă,
Jan frizerul o jelea.
Nu mai plânge Jane,
Plânsul e de formă,
Jeana nu e moartă,
Jeana se transformă.
Și când a fost la înmormântare,
Plângea și ultimu’ calic,
Și când Jănel mai puse o floare,
Doamne plângea și caii dă la dric.
Nu mai plânge Jane,
Plânsul e de formă,
Jeana nu e moartă,
Jeana se transformă.
Colo-n deal la croitorie,
Stătea cearceafuri la uscat,
Curgea bacilii de ftizie,
Curgea încet, treptat, treptat.
Nu mai plânge Jane,
Plânsul e de formă,
Jeana nu e moartă,
Jeana se transformă.
Stau păduchii întinși la soare,
Stau păduchii câte doi,
Păi cum stăteau odinioară,
Jan și Jeana amândoi.
Nu mai plânge Jane,
Plânsul e de formă,
Jeana nu e moartă,
Jeana se transformă.

Corneliu Vadim Tudor - Plaudite Amici

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Eu știu de ce românii mei
Aplaudă la-nmormântare:
Nu-i creștinește ce fac ei
Dar ce spectacol! Ce-ncântare!.
Da, îi aplaudăm pe morți
Fiindcă cei vii sunt de ocară
Nu merită respect să porți
Acelor ce-și bat joc de țară.
Pe cine vreți să salutăm:
Pe cei ce mint fără rușine?
Nimica nu le datorăm
La palme să îi luăm, mai bine!.
Așa că dăm în cimitir
Expresia recunoștinței
Zvârlim un fir de trandafir
Și plângem din adâncul ființei.
Fie că pleacă un artist
Sau un soldat, ori o sportivă
Finalul piesei este trist
Când legeni tava cu colivă.
În splendida complicitate
Chiar doliul pare mai ușor…
Aplaudați pe săturate!
Ce cor de palme sunător!.
Este o sfântă ușurare
Răsună salve mici de tun
Iar moartea parcă nu mai doare
Își iau și brazii rămas bun.
Noi ne uităm unii la alții
Și ne încurajăm tacit
Țin slujba popii și cu psalții
Tămâia lor ne-a amețit.
E viața visul unei umbre
Ieșim din scenă, s-a sfârșit…
Cortina cade-n falduri sumbre
Un înger fâlfâie grăbit.
Pe-un pat de flori, ca într-o barcă
Stă mortul scump, în haine noi
Își ia adio, demn, și parcă
Ne-aplaudă și el pe noi.
Noaptea de 6 spre 7 septembrie 2014

Cezar Ivanescu - Închinare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Când acasă mort ți-oi veni ție,
tu să nu te sperii, să nu plângi,
ochii tăi, oglinzi de Veneție,
tot de nevenirea mea adânci,
pleoapa ta cea albă-vineție
s-o cobori și sufletul să-ți strângi,
când acasă mort ți-oi veni ție
tu să nu te sperii, să nu plângi
pleoapa ta cea albă-vineție
s-o cobori și sufletul să-ți strângi!
Tu, cămașa lui Hristos, cămașă,
ca-ntr-un leagăn iară să mă culci,
ca pe pruncii negrăiți mă-nfașă
tot în alintare și în giulgi,
Maica mea de suferinți frumoasă
toate-a tale-s sfinte și sunt dulci,
tu cămașa lui Hristos cămașă
ca-ntr-un leagăn iară să mă culci,
ca pe pruncii negrăiți mă-nfașă
tot în alintare și în giulgi!

Elena Mândrescu - Bocet

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Bată-te-ar focul de moarte
Că tu nu ești cu dreptate
Unde te cheamă nu te duci,
Unde nu trebui li-i pici
Și nenorociri aduci!
Plângeți și voi, florilor,
Plângeți și voi, pietrelor,
Plângi, tu lună și tu soare
Că un om din lume moare,
Că un om din lume moare.
Bucură-te, cimitir,
Ți-am venit c-un trandafir,
N-a venit să înflorească,
Ci-a venit să putrezească,
Înapoi de s-ar întoarce
Cărare de flori i-aș face.

Seamus Heaney - Vacanța Din Mijlocul Semestrului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Am stat toată dimineața în golful bolnav de facultate
Numărând clopote bătând pentru cursurile ce se sfârșeau.
La ora două vecinii noștri m-au condus acasă.
Pe verandă l-am întâlnit pe tatăl meu plângând —
El mereu a acceptat calm înmormântările —
Și Marele Jim Evans spunând că a fost o lovitură grea.
Bebelușul gângurea și râdea și legăna căruciorul
Când am intrat, și mi-era rușine
De oamenii bătrâni ridicându-se să-mi strângă mâna.
Și să-mi spună că le părea rău „pentru necazul tău”
Șoaptele informau străinii că eram cel mai în vârstă,
Plecat la școală, în timp ce mama îmi ținea mâna.
În a ei și tușea oftaturi furioase și lipsite de lacrimi.
La ora zece ambulanța a ajuns
Cu trupul, acoperit și bandajat de asistente.
Dimineața următoare am urcat în cameră. Ghiocei
Și lumânări alinau căpătâiul; l-am văzut
Pentru prima oară în șase săptămâni. Mai palid acum,.
Purtând o vânătaie de culoarea macului pe tâmpla stângă,
Zăcea în sicriu ca în patul său.
Fără răni stridente, bara l-a lovit cu putere.
O cutie de patru picioare*, un picior pentru fiecare an.

Traian feat Haz - 1zis 09. Traian - Parastas (Cu Haz)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

‘Eu sunt poet, scriu versuri, și am ales un hip hop ceva, să fac ceva nou… ce la noi în Moldova nu-i și eu vreau ca să fac ceva nou!’

Strofa 1: Haz
Orice mucos se crede emcee și vrea să mă-nvețe cum să fac muzică,
Am p***a mai mare decât ei, și ei se oftică,
Chiar și prima mea piesă sună mai bine decât tot ce-au făcut ei până acum,
Vezi-ți de treaba ta c***e și roagă-te să nu mă-ntâlnești pe drum.
Te bat cum vrei tu, până o să-nțelegi că,
Rapul nu-nseamnă doar beef – mai ai mult de muncă.
Hai să facem un simplu calcul, spui că te plac p***ele,
E și normal, așa sunt fetele și tu ești una dintre ele.
Stilul meu nu-i pervers, tu ești înapoiat,
Ma-ta a sperat, ca o să devii și tu odată bărbat.
Încă una și ai scăpat (și ai scăpat), și-am plecat,
Tu te piși așezat, spune că nu-i adevărat, am plecat!
De fapt am mințit, îmi bag p***a-n speranțele tale,
Ești pregătit de concertul tău de înmormântare?
Lume multă, marș funebru, un emcee de c***t între patru scânduri,
Piesele tale pe masa sunet, de farfurii și linguri,
Îngrop emcee de vii!

Strofa 2: Traian
Tu doar știi că mi se rupe,
Nimeni nu poate să evite să ne-asculte,
Uite unde s-a ajuns,
Am dezvoltat o lipsă totală de respect față de mulți,
Te-ncrunți, dar ce-ai putea tu p-alții să-i înveți,
Când te privești și nu-ți place ce vezi nici într-o mie de vieți!
Cu Haz puși pe ceartă: Distracție,
Dintr-o locație, numa’ bună pentru creație,
Stai deoparte, fa, fa-ți,
Treaba în altă parte să n-ajungem la orori și atrocități!
Da-ți seama, băi muc, amabilitatea ta falsă nu-i decât o farsă,
Nu ești emcee, stai acasă!
Data viitoare când te văd o să te salut cu scârbă,
Să șterg zâmbetul de pe mutra ta tâmpă, t***ă!
Sunt așa de sincer că te sperii, și da,
Liric sunt mereu deasupra ta.
Îngrop emcee de vii!

Him - Înmormântarea Inimilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Dragostea e înmormântarea inimilor
Și o odă pentru cruzime
Când îngerii plâng sânge
Pe florile aproape înflorite ale maleficului
Înmormântarea inimilor
Și o scuză pentru milă
Când dragostea e o armă
Separându-mă de tine.
Ea a fost soarele care strălucea peste
Mormântul speranțelor tale
Și viselor atât de firave
El era luna pictându-te
Cu strălucirea sa atât de vulnerabilă și palidă.
Dragostea e înmormântarea inimilor..
Ea a fost vântul care aducând
Toate problemele și fricile
Pe care el de ani încearcă să le uite
El a fost focul neliniștit și sălbatic
Și tu ai fost ca o molie pentru acea flacără.
Sigilul eretic, dincolo de divinitate
O rugăciune spre un zeu care e surd și orb
Ultimele ritualuri pentru sufletele în flăcări
Trei cuvinte mici și o întrebare: de ce?.
Dragostea e înmormântarea inimilor..

Rappa - Când Cerul Plânge

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Când unul dintre noi apucă o altă cale,
După ce ai lui l-au crescut ca pe o floare.
Și nu ești chemat la nunta cu aleasa inimii sale,
Ci la înmormântare… doare.
O întrebare: De ce oare inițial nu-ți vine să crezi?!
Ai nevoie de dovezi, vrei să-l vezi, realizezi.
Că viața nu înseamnă numai hârtii verzi, adică.
Toți plecăm între patru scânduri în costum de ginerică.
Fiindcă moartea e o mireasă, care alege ce-i frumos, nu se lasă aleasă.
Voia o viață frumoasă, o casă, și-a căpătat sicriul.
Doamne, e firesc ca un părinte să-și îngroape fiul?
Da, facă-se voia Ta, nu a oricui.
Spune-le povestea asta părinților lui
Ca și fiul tău a murit, să nu le fie frică.
Dar al Tău a înviat, al lor nu se mai ridică.
Ref: Când cerul plânge, nu sunt doar simple ploi.
Sunt lacrimile celor ce-au pășit în viața de apoi,
Celor ce-au plecat de printre noi
Și ne transformă trupurile din țărână în noroi. x 2
Sunt o legumă, cu miez plin de amintiri.
Ți-aș da plămânii mei ca prin ei să mai respiri.
Prin ochii mei să privești, cât fizic nu ești
Dacă din ochii ce-ți scoteam nu mai clipești
Ți-am scos peri albi, totuși de tânăr te-ai dus.
În spate ți-am stat, a sta de spate mi te-a adus
Ți-am scos sufletul, și acum vreau să ți-l dau înapoi
Degeaba-l îndes, doar în trupul meu încap doi.
Cred în Dumnezeu, așa doar cred că mai am șanse,
Să te simt din nou, fără vreun pronostic fals din astre
Nu merit trupul, l-am pângărit destul
Așa de mult m-ai iubit c-ai plătit tu prețul.
Mă uit la mama ta, pe care o visam drept soacră,
Suferința asta martira o consacră.
Ca-n tabloul lui Correggio, tu Jupiter mi-apari.
Din norii albi de vară, ai să mai răsari?!
Ref: Când cerul plânge, nu sunt doar simple ploi.
Sunt lacrimile celor ce-au pășit în viața de apoi,
Celor ce-au plecat de printre noi
Și ne transformă trupurile din țărână în noroi. x 2
Plecați prin lume care mai de care
După locuri mai bune, peste hotare.
De la un timp mi se pare că nu ne mai strângem la mici și grătare sau beții,
Ci la câte-o-nmormântare când înc-un frate ne moare,
Să te ții, că știi c-o să-l vezi pentru ultima dată
Și o să-i spui că n-o să-l uiți niciodată.
Chiar dacă nu te aude, îl săruți și-i spui în șoaptă:
Te pup frate, ne vedem pe lumea ailalta!
Părinții lui s-aruncă în groapa lui căci vor
Să fie cu fiul lor, chiar dacă mor, nu le pasă..
Dacă în mormânt zace copilul lor, nu vor să iasă.
Aceste versuri, două la rând, în mormânt se simt acasă.
Astfel de drame se întâmplă zilnic și cred
Ca Dumnezeul nostru e de fapt un tată vitreg.
Mă întreb: De ce lupt și alerg?
La final cu ce m-a aleg?
Realizez că viața asta e doar un priveghi?
Ref: Când cerul plânge, nu sunt doar simple ploi.
Sunt lacrimile celor ce-au pășit în viața de apoi,
Celor ce-au plecat de printre noi
Și ne transformă trupurile din țărână în noroi. x 4