ingerul – Versuri.pro

Stephen Crane - Spuse Îngerul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Spuse îngerul: „Greșit-ai
Făptuind ce-ai făptuit.
Bine-i să trăiești ca floarea
Să urăști precum cățeii,
Să te războiești ca mieii.”
„Nu-i așa, răspunse omul,
Ne-nfricat de arătări,
Numai îngerii greșesc,
Căci ei pot trăi ca floarea
Pot urî precum cățeii
Și purta război ca mieii.”

Costel Zăgan - Rugăciunea de Dimineață

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dragă Kitty, îngerul a venit ca un hoț
prin
gaura cheii.
Și cu toate că n-avea
nicio armă
am tresărit.
SĂ TRĂIȚI
FRUMOS
DOMNULE ÎNGER.
dar eu
nu cunosc
niciun
evreu.
Ferească-mă
Dumnezeu.
Ce să caute
aicea
evreii.
Și
s-au dus
mișeii.
N-a rămas
niciunul.
Mânca-i-ar
tunul.
Costel Zăgan, CONTRAJURNALUL ANNEI FRANK

Cristiana Raduta - Îngerul Meu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Rămâi o clipă, o secundă…
I:
Văd un înger care stă și visează,
El mă veghează, dar acum e trist și plânge.
Stai o secundă, vreau doar o clipă.

Refren:
Vreau să vii înapoi
Lângă al meu suflet,
Vreau ca noi amândoi
Să visăm mereu o lume a noastră.

II:
Te-am visat, mă vegheai,
M-am trezit și nu erai,
Și nu erai, și nu erai…

III:
Cerul se închină când chipul tău apare,
Noaptea-i senină și inima-mi tresare.
Stai o secundă, vreau doar o clipă.

Refren (x2):

Rămâi o clipă, o secundă…
Stai o secundă, vreau doar o clipă…

Refren (x2):

Rainer Maria Rilke - Îngerul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Printr-o-nclinare-a frunții alungă el
tot ceea ce restrânge și constrânge,
rotit fiind, în inima-i de înger;
întregul viitor, ca un inel.
Afunde ceruri pline-s, până la margini,
de chipuri care, toate, îl cheamă; hai!
Nu-i da să poarte, în mâini de aer, sarcini
ce-s ale tale. Noaptea, mai dihai,
se-ntorc acestea împotrivă-ți: pat,
ca niște iazme, îți bântuie, și casă;
iar până nu te văd înfrânt, surpat
și dat din trup afară, nu te lasă.

Giorgios Seferis - Îngerul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Îngerul –
Trei ani am așteptat pentru el, atenția,
Scanarea strânsă
pini pe malul stelelor.
Unul cu lama plugului sau chila navei
am căutat să găsim încă o dată prima sămânță
astfel încât drama veche, veche ar putea începe din nou.
Ne-am întors la casele noastre rupte,
membrele incapabile, gura crăpată
de gusturile de rugină și saramură.
Când ne-am trezit am călătorit spre nord, străini
aruncați în ceață de aripile imaculate ale lebedelor care ne-au rănit.
În noaptea de iarnă, vântul puternic din est ne-a umilit,
în veri, am fost pierduți în agonia zilelor care nu puteau să moară.
Am adus înapoi
aceste sculpturi sculptate de o artă umilă.

Ovidiu Mihailescu - Îngerul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Voi fi poate un înger/voi fi poate un nor
Voi zbura într-o rază/când am să mor
Însă nu-mi este frică/nici nu mă tem
Anii trec într-o clipă/chiar și stelele pier

REF.
Dar numai iubirea, doar dragostea
ne va umple senină la toți inima/bis.

Pot să se surpe munții înalți/apele mari pot veni
Arse deșerturi, pustiuri pustii/orice ar fi, nicio spaimă
nu ne poate opri..

Solo

Vom fi toți mână-n mână/prieteni vechi și copii
Cu femei împreună/ toți tineri vom fi
Va fi poate mai toamnă/vor fi duși dintre noi
Însă-n sufletul nostru/vom rămâne tot noi.

REF

Vom fi poate toți îngeri/vom fi fulgere-n nori
Vom zbura între raze/nemuritori

Lucian Blaga - Îngerul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Când vine din cerești,
descinde firesc întrupat
și nicidecum ca o rară minune.
Pe drum, când apare,
ia chip zburător, de pasăre-om,
de-animal înzestrat cu un singur instinct,
cu instinctul lumii.
Ce este un înger? O rază de soare.
O rază ce față-și întoarce
să-și vadă izvorul.
Când vine-ntre noi
ia raza un chip de-animal. Dar e înger.
Ce alt decât înger poate să fie
făptură purtând o povară de aripi în spate?
E înger, nu-ncape-ndoială.
Neștiința și teamă, beatitudini sfioase
sunt marile lui slăbiciuni
și marea-i e tărie.
Instinctul luminii îl ține-n picioare,
drept ca un pom
drept ca un om. Fapte, icoane și noime,
mai multe decât un copil
el nu înțelege.
Cutreieră drumuri, fără dobândă.
Întâmpină mulți iscusiți pământeni,
iscodește, și uită ce i se spune;
lipsit e de darul să-nvețe totul pe nume.
Uneori se apleacă, ridică țărâna în palme,
Îl miră din cale afară materia –
și-ar vrea s-o ajute, după puterile
câte însuși le are.
O-mbărbătează să zboare.
Ar vrea să scoată din țărână virtuțile,
cum raza soarelui smulge din rouă culorile.
Apa din râuri cu sete bea îngerul,
dar o cupă să-și facă din palme nu știe.
De-a dreptul cu gura el bea,
pe țârm întinzându-se cât e de lung,
ca o sălbăticiune, pe pântec.
Mult nu și-a pus la-ncercare
prin văi subt lunare nici simțuri, nici minte.
În calitatea de aur a Firii,
în bunătatea de-argint
a Omului, astfel, prea lesne el crede,
lăsându-se-atras de vreo cursă.
Adesea prin vremuri se lasă-ncercat
de o dulce otravă. Neștiutor a toate e îngerul,
poartă însă pe frunte noroc și lumină.
Statornic curat și fără de vină
mereu el vrea să ajute țărâna.
Îngerul! Îngerul!
Oricând poetul, al răului rodnic,
îl poate ușor ispiti
în hora-nălțărilor sale – c-un cântec.