indiferenta divina

Eugenio Montale – Cu-al Vieții Rău

de

Cu-al vieții rău ades m-am întâlnit:Era râu gâtuit ce clocotește,Era o frunză ce se răsuceșteUscată, era calul prăvălit.Bine n-am cunoscut, decât minuneaÎntredeschizând divina Indiferență:Era statuia calmă-n somnolențăDe-amiază, norul, și șoimul în înălțimi zvârlit.

Eugenio Montale – Oase de Sepie – 7

de

Cu-al vieții rău ades m-am întâlnit:Era râu gâtuit ce clocotește,Era o frunză ce se răsuceșteUscată, era calul prăvălit.Bine n-am cunoscut, decât minunea’ntredeschizând divina indiferență:Era statuia calmă-n somnolențăDe-amiază, norul și șoimul în înălțimi zvârlit.

Eugenio Montale – Am Întâlnit Adesea Răul de a Trăi

de

Adesea, răul vieții pe care l-am întâlnita fost pârâul sugrumat care gâlgâia,era ondularea frunzei uscate,era calul căzut.Păi nu știam, în afară de minuneape care o dezvăluie Indiferența divină:era statuia în somnolențadupă-amiezii, și norul, și șoimul înălțat.

Omar Khayyam – De-Ai Alăturea de Tine Două Măsuri de Vin și-o Cupă

de

De-ai alăturea de tine două măsuri de vin și-o cupă,Să bei în orice adunare, și când ești singur iarăși bea!Căci Cel ce face și reface tot ce-i în lume nu se-ocupăNici de musteți ca ale tale și nici de bărbi cum e a mea.