Îmi rămâne fără răsuflare când mă uit la tine
și te întorci înapoi, la fel ca și mine
pentru că încerc din răsputeri să plec
dar știu că această neliniște nu va trece, nu va trece.
Ți-a trecut vreodată asta prin minte
când amândoi ne petrecem timpul, fată?
Suntem doar prieteni sau suntem mai mult, suntem mai mult?
Vezi, va trebui să facem o schimbare
căci eu cred că putem transforma asta
în ceva care va dura,
va dura pentru totdeauna, pentru totdeauna.

De ce fug de adevăr,
mă gândesc doar la tine,
m-ai hipnotizat, m-ai fermecat
și vreau doar să știu..
Te-ai gândit vreodată în singurătate
că tot ceea ce putem fi este să facem acest lucru să meargă?
Sunt nebun sau sunt îndrăgostit de tine?
Este adevărat sau este o altă dezamăgire?

Îmi rămâne fără răsuflare când mă uit la tine
și te întorci înapoi, la fel ca și mine
pentru că încerc din răsputeri să plec
dar știu că această neliniște nu va trece, nu va trece.

Ref: Când vine noaptea
Mă vizezi
Când vine ziua
Nu mă vezi
|: Eram eu sau poate-altcineva
Eram eu sau, poate, mintea mea :|.

Doar amintiri
Ce nu au fost
Umbre visate
Pierdute-n rost.
Nu mai știu – nu mai știu.
Durerea doare
Moartea se moare
Totul rămâne
În întrebare.
Nu mai știu – nu mai știu.

Ref: Când vine noaptea
Mă vizezi
Când vine ziua
Nu mă vezi
|: Eram eu sau poate-altcineva
Eram eu sau, poate, mintea mea

În piață găsești dinamită
Cartofi trăgători de elită
Și cumperi la joc
Iluzii cu dop
Un domn a căzut de pe bloc
Și rară-i cât marea
Octogenari învață rock (bis).

Pistoale găsești peste tot
Și carii dentare în cot
Copaci la borcan
Meduze-n castan
Avem un robot ce vorbește
Și totuși, e frig
Și timpul miroase a pește (bis).

Arunci în aer un copil
Și caii sunt duși la azil
Și urșii fumează
Și zeii șomează
Un măr provoacă un război
Și pacea-i drogată
Și una se plimbă cu doi (bis).

O, musca-i ocrotită prin lege
O frunză încearcă să nege
În mână-un pistol
Și mergi la spectacol
Vinzi repede ploaia pe foi
Și s-a făcut noapte
Și uite că suntem iar goi (bis).

Zăpada-i albastră și frige
Și mutul începe să strige
Rochii de lemn
Și coapse cu semn
Albine mâncăm și cuvinte
Șantaj în noapte
Și totu’ merge-nainte (bis).

O graniță calcă pe alta
Și sculptorul își roade dalta
Savanți iară fug și sunt arși pe rug
Strada se uită-napoi
Cât o fi ceasul?
E timpu’ să merg la război (bis).

Și ușa și cheia sunt false
Calculatoarele consumă oase
Mării-i e sete
Și muntelui frig
Tablourile poartă dress
Fără rușine
Și totul se termină bine (bis).

(Strofa 1 din nou)

Refren:
Pietrele, m-au învățat să zbor,
Iubirea, m-a învățat să mint,
Viața m-a învățat să mor.
Asa că nu e greu să cazi,
Când plutești ca o ghiulea.

Strofa 2:
A mai rămas ceva din cântecul tău
În urechea mea.
Mai e ceva din vorbele tale,
Pe care mi-aș dorii să le aud.
Te apropii puțin de mine, atât de aproape,
Că nu-mi dau seama ce se întâmplă..

Refren :
Pietrele, m-au învățat să zbor,
Iubirea, m-a învățat să plâng,
Haide, curajosule,
Învață-mă să fiu sfios.
Pentru că nu-i greu să cazi
Și nu vreau s-o sperii.
Nu e greu să cazi,
Și nu vreau s-o pierd.
Nu e ușor să crești cu gândul
Că pur și simplu că nu știi..

SFÂRȘIT

Raspunde, mă iubești?
Știi că ești totul pentru mine
Nu mai fugi de dragostea mea.
Știu că te-a cuprins teama
Pentru că niciodată nu ți-au dat atâta dragoste
Nu mai e nimic de zis, trebuie să simți
Zi-mi ceva, te rog.

Raspunde-mi, mă iubești?
Știi că ești totul pentru mine
Nu mai fugi de dragostea mea.
Știu că o voce din interiorul tău
Îți spune să vii la mine, trebuie s-o simți.

Oare povestea noastră s-a terminat.
Raspunde, mă iubești?
Știi că ești totul pentru mine
Nu mai fugi de dragostea mea.
Raspunde, mă iubești?
Știi că ești totul pentru mine
Nu mai fugi de dragostea mea