in intuneric – Versuri.pro

Georg Trakl - În Întuneric

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sufletul atinge glasul primăverii albastre.
Sub umede crengi înserate
Fruntea-îndrăgostiților căzu în fiori.
O, crucea-nverzită. În discuție sumbră
Se recunoscură bărbatul și femeia.
Pe lângă zidul pustiu
Rătăcește însinguratul cu stelele sale.
Peste cărările pădurii, scăldate de lună,
Se lăsă sălbăticia
Vânătorilor uitate; privirea albăstrimii
Țâșnește din stânci năruite.

Georg Trakl - În Întuneric (Varianta)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În primăvara albastră, sufletul tace.
Sub ramuri care picură în seară,
iubiții și-au plecat frunțile gânditoare.
O cruce erodată. În comuniunea fără soare,
bărbatul și femeia s-au trezit unul al altuia.
Pe peretele steril,
cel pustiu se rătăcește cu stelele sale mutante.
De-a lungul cărărilor moștenite din pădure,
pustiul vânătorilor uitate
se scufundă tot mai adânc. Tăcerea ta se ridică
deasupra chipului de stâncă zdrobit în revoltă.

Georg Trakl - În Întuneric - 1-a Variantă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nicicând chipul de aur al primăverii;
Sumbru râset în aluniș. Hoinăreală de seară-n pădure
Și strigătul plin de ardoare al mierlei.
Toată ziua vuiește în sufletul străinului dogoritorul verziș.
Metalice clipe: amiază, a verii exasperare;
Umbrele fagilor și gălbuiele grâne.
Scufundă-te-n ape neprihănite. Vai, omul de purpură.
Dar îi seamănă iazul, pădurea și alba jivină.
Cruce și biserică-n sat. În discuție sumbră
Se recunoscură bărbatul și femeia.
Și pe lângă zidul pustiu rătăcește însinguratul cu stelele sale.
Peste cărarea pădurii, scăldată de lună,
Încet se lasă sălbăticia vânătorilor uitate.
Privirea albăstrimii țâșnește din stânci năruite.

Nane - În Întuneric

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Stau ascunsă în întuneric după o perdea.
Acolo simt că nimeni nu poate să-mi spună nimic și că acolo pot să-mi exprim sentimentele în liniște, totuși lumea mea nu e paralelă față de cea a culorilor, din întuneric poți să faci o lumină mai mare colorând întunericul.
Deci de acum gândește-te că fiecare culoare a răsărit din întuneric.

Alexandru Vlahuţă - În Întuneric

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Pe-o prăpastie mă legăn,
Atârnat de-un fir de păr.
Mintea mea se zbate încă
Între vis și adevăr.
Dar mă-nec în întuneric,
Căutând să mă-nțeleg.
Cum aș vrea de tot trecutul
Gândurile să-mi dezleg!
Nu-s nebun, căci stau în casă
Liniștit, nimic nu sparg.
Și mi-i dragă casa asta:
E-un mormânt curat și larg.
Unde lucrurile mute
Ar avea atât de spus!
Ah, a fost aici viață,
Dragoste… Unde s-au dus?
Nu-s nebun, deși văd bine
C-aș avea cuvânt să fiu
Sau… nu mai pricep nimica…
Poate sunt… și nu mă știu.
Cine m-a strigat pe nume?
Nimenea…
Mi s-a părut…
Glasul cui să mă mai cheme?
Umbra cui s-o mai sărut?
Dar ce tropot se aude?
E vreun călăreț grăbit.
Drept în fața casei mele
Călărețul s-a oprit!
Vine moartea la fereastră,
Și cu degetu-i uscat
Bate-n geam să mă deștepte…
A, de-ar fi adevărat!