implozie – Versuri.pro

Adrian Păunescu - Implozia Națională XXVII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Și nici nu va avea niciodată liniște,
Dacă fiecare guvern nu găsește altceva mai bun
De făcut, decât să învinovățească și să aresteze
Guvernul anterior. Nu vă temeți, nu va mai veni
Nici o armată străină peste noi.
S-a reușit performanța incredibilă ca românii
Să-i omoare pe români și mereu va mai fi
Ceva de răzbunat, pentru generația noilor orfani politici.
Dar roata istoriei merge înainte și cineva
O să întrebe mâine de ce a fost nevoie de crimele
De astăzi. Și nu va fi liniște niciodată.
De aceea, dac-ar fi o reformă de făcut,
Ea ar trebui să se adreseze, întâi de toate,
Relațiilor dintre oameni. Și dac-ar fi o lege
De votat și de impus în România, ea ar trebui
Să consacre definitiv reconcilierea națională
Zâzania, ura. Goliți pușcăriile, goliți urgent pușcăriile,
Și să interzică, sub pedeapsă, răzbunarea,
Înainte de a mai muri cineva în ele, goliți pușcăriile,
Dacă nu vreți să transformați România
Într-un cimitir. Într-un cimitir
Cu dobânzi halucinante, până la sfârșitul veacurilor!

Adrian Păunescu - Implozia Națională XX

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Primele gânduri, cu privire la România, când pronunți
Numele Președintelui ei și zilnica scufundare, o, Doamne,
Zilnica noastră cădere în noi înșine, implozia noastră cu
Amortizor. Cădem în noi înșine fără scăpare, ne regăsim
Într-un embrion cu termen redus, țapinarii primitivi și
Inginerii atomiști cu chelie profesională, naționaliști și
Internaționaliști, mama și tata, 1930 și 1940.
Implozie social-politică și colaps economic, hârtia de 100
Lei mai ineficientă ca hârtia inigienică, toți peștii răpitori
Aliindu-se într-unul singur, la comanda peștelui-
Fierăstrău Nicolae Manolescu, urmează atacul cel mare,
Dar Ion Iliescu arborează o jovialitate care nu prevestește
Nimic bun, țineți minte, domnule dragă, proverbul din
Moși-strămoși „Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea”.

Adrian Păunescu - Implozia Națională I

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Și nicio speranță. România se prăbușește zi de zi,
Ceasurile ei merg bine, la secundă, dar au întârzieri
Cu deceniile. Ora exactă e ora exactă. Dar ne-am întors
În 1930 și urmează, Doamne ajută să nu fie așa,
Direct anul 1940. Împărțirea României e un dans la modă,
E un șlagăr la modă, pe care se pliază un dans la modă,
Fărâmițare și Tragedie. Vremuri de inutilă transparență.
Că bine zicea premierul, cumpărăm televizoare color
Ca să vedem la ele prăbușirea țării, că bine zicea,
Foarte bine zicea premierul, care, în mod îndesat,
Sacadat, cu maxilarele strânse, ca un tânăr și talentat
Ofițer german din al doilea război mondial, ca un
Finanțist remarcabil, face toate socotelile, socotelile
Îi ies corect, dar țara se prăbușește. Ce aritmetică
O mai fi și asta, a prăbușirilor, la ce folosește,
Bine măcar că ne ies corect socotelile,
Avem mare noroc să murim cu
Bilanțul contabil bine făcut. Mare noroc!
Altfel, ne putea aștepta o fericire necontabilizată!
Și premierul nostru ce frumos a descris catastrofa
Care ne amenință, participând și el la ea, în mod
Corespunzător. Ei, Doamne, mare e grădina ta de Prim-
Miniștri și frumoase aplauze pentru un asemenea
Om serios. Dar pe noi aplauzele și uralele nu ne mai
Impresionează, cum auzim aplauze și urale, cum așteptăm
Rafalele către zidul cazărmii de la Târgoviște.