Iluminare – Versuri.pro

Dan Botta - Buddha

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Se desfăcea un lotus printre trestii,
Buddha trecea urmat de-un ucenic,
Zâmbi-ndelung priveliștii acestei
Și ziua toată n-a mai spus nimic.
Buddha trecea-nvățând pe ucenici,
Pe lac glorios înflorea Nympheea
Buddha privi, zâmbi-ndelung, și nici
Un cuvânt nu grăi în ziua aceea.

Darren Hayes - Light [Română]

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Lumina, lucește
Lumina ta
Călătorind în jos așa adânc
Iluminare.
Am fost rece, am fost orb
Tu ai venit să-mi schimbi gândurile
Îmi pun credința în tine.
Lumina, orbește
Lumina
Pornind în jos, așa strălucitoare
Transformare
Aprinde-o, dă-mi prilejul să mă maturizez
Aprinde-o, dă-mi acel simț de a ști.
Am fost rece, am fost orb
Tu ai fost trimisă să mă faci să mă răzgândesc
Mă încred în tine.
Din ceva obișnuit
În ceva așa extraordinar
Mă încred, îmi pun credința în tine
În tine
În tine, în tine
În tine, în tine.
Lumina, face scântei
Lumina ta
Când stau așa aproape
Este aproape orbitor
Aprinde-o, dă-mi prilejul de a mă maturiza
Aprinde-o, dă-mi acel simț de a ști.
M-am schimbat, am devenit.
Sunt flacără, sunt soarele.
Sunt reflexia ta.
Din ceva obișnuit x2
În ceva așa extraordinar
Mă încred, îmi pun credința în tine
În tine
În tine, în tine
În tine, în tine.

Kabir - Mi-Am Potolit Mintea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mi-am potolit mintea, care nu știe ce-i răgazul,
și inima îmi strălucește; căci văzând eu
ce înseamnă „a fi Acela” am văzut
dincolo de „a fi Acela”.
În tovărășia prietenilor l-am văzut pe
Însuși Prietenul.
Trăind în lanțuri, m-am eliberat: am scăpat din
strânsoarea oricărei îngustimi.
Spune Kabir: „Am atins ce nu poate fi atins,
iar inima mea are culoarea iubirii”.

Rumi - Fereastra Sufletului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Fereastra sufletului.
Ascultă, deschide o fereastră pentru Dumnezeu
și începe să te încânți pe tine însuți
privind cu atenție către El prin deschidere.
Înțelepciunea iubirii este
de a face această fereastră în Inimă,
deoarece sufletul este atunci iluminat
de frumusețea Iubitului.
Privește neîncetat către chipul Iubitului!
Ascultă, aceasta este în puterea ta,
prietene.

Sabestari - Grădina Tainei XI

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

ÎNTREBAREA 13.
Ce spune cel ce-a aflat deplinul adevăr
din ochi şi aluniţă, din buze şi din păr?

RĂSPUNS
Tot ce-n această lume vedem şi poartă nume,
reflex e-al celui Soare ce dăinuie-n cea lume.
A Lui e Frumuseţea şi-Atotputernicia,
şi faţa-i ca şi păru-i ne-aduc doar mărturia.
Blândeţea şi mânia sunt însuşiri divine,
căci faţa ca şi părul ni le vădesc prea bine.
Trei stări le schimbă celor iluminaţi simţirea:
a sinelui zdrobire, beţia şi iubirea.
Nu-s stările acestea doar vane-nchipuiri.
Nu-s toţi în stare tainei să-i deie tâlcuiri.
Nu mint dreptcredincioşii vorbind de-aceste stări.
Ori cred in ce spun sfinţii, ori au iluminări.

Constanţa Buzea - N-Ai La Tine Un Felinar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Într-o casă foarte mare,
Pe o masă mare, o căsuță,
În căsuță, o măsuță,
Pe măsuță, o căscioară,
În căscioară, o măscioară,
Pe măscioară, o călimară.
La măscioară stă și scrie
O figură cu-o statură
cât un ac de gămălie.
Pe albul peretelui,
În lumina soarelui,
Scrie, vezi, și umbra lui.
Are prostul obicei,
(Nu se teme că i-l iei!)
Când se uită gură-cască,
Uită piciul să clipească.
Pe albul peretelui,
În lumina soarelui,
Cască, vezi, și umbra lui.
Însă când se face noapte,
Toate umbrele dispar
În peretele de var.
N-ai la tine o lanternă?
N-ai la tine-un… felinar?

Cedry2K - Alchimia Luminii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ar trebui să ne lăsăm ghidați de torțe, că-s multe,
Dar lumina n-are forță, că-i de la forțe oculte,
Așa că bâjbâim în beznă, căutând scânteia
Da’ ochii sufletului rămân închiși, reține ideea
Că sistemu-i carnivor, se pregătește să te consume
Doar că regimu-i vegan, tre’ să fiarbă legume
Și, victimelor le arde doar de joacă, de glume,
Parcă vor doar să petreacă. Mă seacă, pe bune,
Cum se ceartă pe sume, lăsând demoni în costume
Să-i îndrume-n rațiune spre genune, să-i îngâne-n,
Ritualuri păgâne și-alte cutume nebune
Ce iau oameni din cătune și din suflete rugăciune.
Li se spune să măsoare lumina-n wați și lumeni,
Da’ orice nu-i lumină divină e mare înșelăciune.
Îți insuflă frica de lume
Ca un șarpe ce-ți pune presiune pe carotidă special ca să te sugrume.
Prezentu-i inestimabil, stimabile, atâta că viitorul a veni insesizabil și inevitabil,
Toți simțim schimbarea, însă nimeni n-o susține
Fiindcă teama-i chiar mai mare decât pericolul în sine.
Vărsai lacrimi odată,
Păcat de haina-ți imaculată
Ce-acuma-i ca de sânge pătată
Cu mândria ce i-a făcut și pe îngeri să cadă
Și-i împiedică și pe oameni să mai urce spre Tată.
[REFREN]
Poți să-ncalci legile sau poți fenta procedura,
Dar nu strica natura și nu denatura învățătura
Și tâlcuirile celor care chiar trăit Scriptura,
Înfruntând cu tot ura, împrumutându-ne căldura
Inimilor înțelepte ca să ne deștepte.
Ne-arată căi drepte, ne-arată noi trepte.
Ține de noi, prieteni, să facem alegeri corecte
În Babelul cu șapte miliarde de dialecte.
Și-ar trebui să ne lăsăm ghidați de sfinții părinți
Dar ne mințim ipocriți, de-aia ne simțim istoviți,
Și loviți, și răniți, și goliți, și goniți,
De-atâta slavă deșartă și dragoste de-arginți.
Lene-n vene-n gene, temeri moderne de semeni, probleme,
Vedem semne dar pesemne vrei să credem că-i devreme.
Și, renunțăm la cruce
Și, ne-ndopăm cu rânced
Și, ne-adăpăm cu sânge
Și, ne-mărâm cu dulce.
Da’, pentru mine-n sfârșit, e clar ca lacrima,
Că nu-i luminat un suflet care păstrează patima.
Păstrează datina că face mai mult ca platina
Păstrează esența sau degeaba pui cratima.
Cu ochii vezi aurul,
Cu inima vezi cuvântul lui Dumnezeu egalând cu zero tot tezaurul
A cărui strălucire îți ia vederea ca lui Saul,
Închizându-te într-un labirint ca Minotaurul.
Înțelegi, omule bun? Ești mic și trecător
Sărmana efemeridă amintește-ți c-o să mori.
Fără slavă sau glorie, că nu-ți aparțin ție,
Așa că lasă-le-nainte de-a pleca spre-mpărăție.
C-adevărata bogăție-e imposibil de exprimat de scriitori,
Imposibil de estimat de cercetători.
De-aia vezi realitatea din mediul înconjurător,
Dar simți că în spatele ei se ascunde un alt adevăr
Și..
[REFREN]
Poți să-ncalci legile sau poți fenta procedura,
Dar nu strica natura și nu denatura învățătura
Și tâlcuirile celor care chiar trăit Scriptura,
Înfruntând cu tot ura, împrumutându-ne căldura
Inimilor înțelepte ca să ne deștepte.
Ne-arată căi drepte, ne-arată noi trepte.
Ține de noi, prieteni, să facem alegeri corecte
În Babelul cu șapte miliarde de dialecte.

Johann Wolfgang Von Goethe - Fericita Nostalgie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

La-nțelepți doar spune-o tare,
căci mulțimea-n râs pufnește,
vreau să cânt ființa care
moartea-n flăcări și-o dorește.
În reci ore de iubire,
martori mărturiei tale,
simți o stranie pornire
când clipesc făclii domoale.
Nu mai stai cuprins de două
brațe-n umbra nopții mare,
și te-apucă o poftă nouă
de-o mai naltă-mpreunare.
Nu sunt zări să te rețină,
vii înaripat, vrăjit,
și-astfel, lacom de lumină,
ești un fluture scrumit.
Și cât timp nu-nveți atât:
mori și te preschimbă!
ești doar oaspete-amărât
într-o lume strâmbă.

Delia - Fata Lui Tata

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu sunt deloc proastă, sunt doar simplă cu tine
Pentru că n-am curaj
Poate n-am curaj să schimb destine.
Femei sunt sute de mii, dar printre ele
Eu sunt femeie de trei ori pentru tine.
Sau oamenii câștigă sau nu câștigă nimeni
Vino să fie, asta pare de copil
Dar crede-mă că-i mai matură decât tine.
Și decât mine
Sunt ceea ce mama a fost
Sunt fata lu’ tata
Oglinda a tot ce-a trecut
Sunt iluminată
Cu capul în nori rămân și sper odată
Fata să-mi spună
Că este la fel cum a fost
Că e adevărată.
Spui că poți să ștergi din amintire totul
Și știi că dacă ai vrea
n-ai avea prea mult de șters.
Sensul nu ne pare drept și este simplu
Dar ne crează interes străzile cu-n simplu sens.
Sau oamenii câștigă sau nu câștigă nimeni
Vino să fie, asta pare de copil
Dar crede-mă că-i mai matură decât tine.
Și decât mine
Sunt ceea ce mama a fost
Sunt fata lu’ tata
Oglinda a tot ce-a trecut
Sunt iluminată
Cu capul în nori rămân și sper odată
Fata să-mi spună
Că este la fel cum a fost
Că e adevărată.
Stelele spun că e posibil, dar eu sunt nesigură
Să-mi prind tatuaje, îmi pare că
Dacă tu n-ataci, am ataca de panică.
Sau oamenii câștigă sau nu câștigă nimeni
Vino să fie, asta pare de copil
Dar crede-mă că-i mai matură decât tine.
Sunt ceea ce mama a fost
Sunt fata lu’ tata
Oglinda a tot ce-a trecut
Sunt iluminată
Cu capul în nori rămân și sper odată
Fata să-mi spună
Că este la fel cum a fost
Că e adevărată

Sabestari - Grădina Tainei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

ÎNTREBAREA 4.
Zi-mi cine e drumețul la drum acum pornit?
Cui i se poate spune că-i om desăvârșit?.

Răspuns (1)
Mă-ntrebi: „Cine-i drumețul mergând tot înainte?”
E cel care-și cunoaște deplin a lui sorginte.
Și drumeția-l duce pe vrednicul drumar,
de la ce-i posibil – la ce e necesar.
El e drumețul care, grăbindu-se pe drum,
s-a curățat pe sine ca flacăra de fum.
Întors din drumeția dintâi, a devenit,
pe-a doua împlinind-o, un om desăvârșit.

RĂSPUNS (2)
Vezi, tainei Unității ajunge să-i dea glas
doar cel care nu face pe drum niciun popas.
Suprema Existență cunoscătoru-o știe.
Supremei Existențe i-aduce mărturie.
El nu cunoaște-o altă existență-adevărată.
Decât oricare alta, Ea e cea mai curată.
Cum viața ta întreagă e doar o buruiană,
grăbește-te și smulge-o! Fii fără de prihană!.
Și curăță prea bine al inimii lăcaș,
să-și facă îndrăgitul din el al Său sălaș.
Când vei pleca din tine, -nlăuntru-ți va intra,
și-n tine, far’ de tine, splendoarea-și v-arăta.
Cât timp mai este omul de viață întinat,
cunoașterea n-ajunge l-al ei izvor curat.
Cât timp nu-nlături stăvili ce-nchid al tău făgaș,
lumina-l n-o să intre-n al inimii lăcaș.
Așa cum patru stăvili tu afli-n astă lume,
tot astfel sunt și patru purificări anume.
Întâia-i să te cureți de-orice dorinți trupești.
A doua de păcate, ispite diavolești.
A treia-i să te cureți de-orice urât nărav,
ce-l face pe-om s-ajungă un animal hulpav.
A patra-i să te cureți de tot ce-ai tăinuit.
Aicea drumeția a-ajuns la-al ei sfârșit.
Doar cel ce-n chipu-acesta s-a curățat deplin,
e vrednic să se roage apoi la Cel Divin.
Pân-ce de al tău sine nu te vei lepăda,
cum crezi c-adevărată v-ajunge ruga ta?.
Doar când a ta esență va fi făr-de-amalgam,
v-ajunge a ta rugă „al ochilor balsam”.
Și orice deosebire va fi dispărut
între cel ce cunoaște și Cel cunoscut.