Versuri corectate și adnotate
Chiar și veciniiînjură tot ce nu-nțeleg.(Nu mai vorbesc de prieteni și de rude).Cică porcii au ridicat iar prețurile(la abator)iar cerșetorii trăiesc ca câinii(unii o duc mai bine decât mine,în fine…)Politica e c***a națiunii(dar cum stăm noi cu peștii?)De la cap se-mput toate?Oare?!(poate…).De unde a dat boala peste ei?(de multe ori mă simt și eu bolnav)și … Citește mai mult
De nimeni n-are habar.monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele (24 aprilie 2016)
Chimia n-o cunosc cu-ale ei gaze,N-au cursuri metafizice, n-au cum.Citi-n biblioteci sentințe, frazeDespre năravuri care azi sunt scrum.Nici expoziții n-au, sublime razeÎn orice an, și nu privesc din turnLa cerul înstelat; de cifre, iar(Slăvit să fie Domnul) n-au habar.
La premar zarvă-n comună;toți veniți în gură-cascăstau și-așteaptă să s-adună.Nici de vite nu le pasă!.Că i-a claxonat din luncămic cu mare toți să vină,pe părinți copii s-aducăîn căruți, că n-au mașină.Unii cu căciuli belite,alții-au fesuri Fila, Naiche,stau holbați cu ochi de viteașteptând ca să se vaiche.Numai că în loc de pungăcu făină sau molai,cu orez, … Citește mai mult
Merg pe stradă, mi se rupe de asfalt!Oamenii scuipă, tre’ să fac pași apoi saaalt!Da’ nu, nu îmi pasăaaaa!!Nu-mi pasă dacă ard de vii în casăNu-mi pasă dacă ia foc lumea toatăNu îmi pasă căci am. Refren:Apă în galeată!!Ignoranță!!!!Ignoranță!!!! Stau liniștit în pat, aud un urletFemeia vecinului scoate un sunetTavanul se zgâlțânaNu-mi pasă, nu cade … Citește mai mult
Dacă eu sunt o persoană rea, nu mă placi.Ei bine, cred că o voi face în felul meu.Este un cerc, un ciclu de medie.Nu pot să te mai agit.Unde vă este ciocănelul? Dvs. de juriu?Care este abaterea mea de data asta?Nu ești un judecător, dar dacă mă vei judeca,ei bine, condamnă-mă la o altă viață.Nu … Citește mai mult
Cei mărginiți la minte și cei trufași susținCă între trup și suflet ar fi deosebire.Eu știu un singur lucru: tu vei afla în vinUitarea care-mpacă nemărginita fire.
În ora-ți strâmtă tu nu știi nimicDe drumul lui A mare spre Zet mic,Nici despre țara care-încape-n ceasȘi nici de ce bătrânilor li-e frig.Rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
În loc s-o faci să cânte cu fiece zvâcnire,În loc s-o faci să cânte cu fiece zvâcnire,Tu inima ți-ai pus-o în lanțuri de mâhnire.Iar mintea ta și chipul ți le-ai îndoliat.– Mă tot uimesc într-una: ”Ce ignorant ciudat! ”
În vălmășagul vieții acei sunt fericițiCe cred că le știu toate și cei ce totul neagă.Și eu am vrut să-mi fie cunoașterea întreagăȘi-azi pizmuiesc pe orbii pe care-i întâlnesc.