iertare pacate – Versuri.pro

Simina Lavinia Palincas - În Zori de Zi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În zori de zi când ai trecut,
La margine de drum, căzut, eram…
Și-atunci când eu nici nu gândeam,
Spre mine, un Samaritean, s-a plecat.
Era cu ochii-nlăcrimați…
Privirea-I blândă, o, ce mult mi-a spus!
Și mi-a vorbit cu glas duios
Că mai primește-un păcătos
Și m-a convins. Era ISUS.
Lovit de-al lumii greu păcat
Eu nu credeam că pot vreodat’ să fiu salvat.
Nu aveam o țintă-n drumul meu,
Nici ajutor, când mi-era greu, în viața mea.
Credeam ca-s singur chiar de tot,
Că nu mai am în lume rost nicicând;
„Dar nu-i așa!” un glas mi-a spus
Și m-a luat cu El, m-a dus,
Și m-am convins. Era ISUS.
Nu cred că poate-un om la fel
Să facă-asemenea ca El c-un păcătos:
Să-i ierte tot ce i-a greșit,
O viață, când, necontenit a fost hulit.
Nu pot sa cred că altu-a fost
Când mi-a dat mâna și de jos m-a ridicat!
Prin jertfa-I sfântă El mi-a spus
Cum dus-a crucea până sus
Și sunt convins că e ISUS.

Margareta Clipa - Doamne Sfinte, Ne Mai Iartă!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Doamne Sfinte, ne mai iartă
Până când Ți-om bate-n poartă,
Amărâți și cu durere
C-am făcut prea multe rele.
Ne mai iartă cât trăim
Că rar spre Tine venim,
Doar atunci când dăm de greu
Cerem ajutorul Tău.
Omul adună suferință
Și asta fiindcă nu-i credință,
N-au crezut în Duhul Sfânt
Și pe-al Tău Fiu L-au răstignit.
Dă-ne, Doamne, dă-ne minte
Să venim spre cele sfinte,
Că de grija banului
Uităm voia Domnului,
Iar Tu, Doamne, tot ne ierți,
Nu știm până când ne răbzi.

Michelangelo - 290

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Scăpând de-nrobitoarea mea povară,
desprinsă de lume inima sătulă
și vin la Tine, vin, ca dintr-o hulă
plăpânda barcă înspre-o dulce țară….
spini, cuie, fiere, sulița barbară,
blând chip smerit, străină caraulă
promit salvarea care-I rar destulă
și harul mi-l pogoară.
Nu-mi judece divinii ochi trecutul,
urechea ne-ntinată nu-l asculte,
nici brațul nu se-ntindă, ci să-mi spele.
dar sângele ce l-ai vărsat, avutul
păcatelor, cu vârsta tot mai multe,
iertând în totul rătăcirii mele.

Cassian Maria Spiridon - Tu Ierți Păcate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Tu ierți păcate
la care nici gândim
noi am văzut
albele porți
prin care se intră în păcat
ce-nfricoșată aventură
sub anatema veșniciei.
Tu iartă
că încă te-nțelegem
acum trăim
înconjurați de nori și stele stinse
de îngeri fără aripi
în timp ce ne-nfășoară
o ploaie sublunară
de reci inimi.
Se umple potirul
ne-ngăduitelor speranțe
sunt călător printre pustiuri
în umbră de sărmane schituri
și închinate mănăstiri
urmezi drumul de mesteceni
supus la vântul
ce suflă prin gulaguri

Traian Dorz - O, Isuse Milostive

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

O, Isuse Milostive, Domnul Slăvilor Senine,
iarăși zbuciumatu-mi suflet se îndreaptă către Tine.
Pleacă-Ți cu-ndurare ochii înspre-acest pământ de rele
și primește-mi cu iubire glasul rugăciunii mele.
Iarăși am căzut pe cale istovit de greșuri multe
și nu-i nimeni să mai poată să mi-ajute, să m-asculte.
Numai Tu… eu vin la Tine cu-a păcatelor povară
și-apăsat de-ndurerare eu Te rog, Isuse, iară:
Curățește-mi tot adâncul sufletului meu de rele
și prin harul Tău, înnoiește-mi iar lăuntrul vieții mele.
Taina sufletului spal-o-n Sângele ce-a curs pe Cruce
și mai albă ca zăpada ea se va albi atunce.
Din izvoarele iubirii, din sfințenia din ele
las-un strop, Isuse Doamne, în potirul vieții mele.
Pașii mei numa-n lumină ale Tale căi să-i poarte,
drepți, curați și fără vină, după Tine pân’ la moarte.
Evanghelia iubirii a mea gură s-o vestească,
pân’ la capăt a mea viață pentru Tine să trăiască.
Sfântul Tău Cuvânt să fie călăuza vieții mele
care să-mi păstreze-un suflet și un gând ferit de rele.
Și o inimă curată ca să Te urmez pe Tine
până-n clipa când veni-voi Sus în Slăvile-Ți Senine.

Pocaitii - Iartă-i

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

(Inimă de titan 2009)
Refren 2X
Iartă-i pe toți
Cum Hristos te-a iertat pe tine
Iartă-i pe toți
Ești dator să întorci un bine
Iartă-i pe toți
Nu lăsa porți deschise pentru rău
Hai iartă-i pe toți, oh, ooo!
Fii liber din nou
Liber din nou
Era noapte pe când mă rugam în spirit
Simțeam ceva diferit când Duhul Sfânt mi-a descoperit
Că trebuie să-i dau iertare celui care mi-a greșit
Pe cel ce tot în acest timp cu răutate mă bârfit
M-am logat pe messenger, l-am invitat la o bere
A doua zi stăteam cu El la masă la o pizzerie
Să fac dreptate sau să-l iert trebuia clar și era incert
Învârteam paharul în mână încercând să nu mă pierd
Am muncit multe foi împotriva mea
Am spus că îmi place muzica Lui
Am încercat să caut partea bună în vremea apusului
Nu pe îngerul meu să o ard cum frate te iert
Dar i-am zâmbit sincer și am ciocnit un Carlsberg
Uneori uităm că suntem oameni și toți greșim
În fiecare exemplu prost, fiind sincer, ne regăsim
M-am urcat în mașină, veneam spre casă prin tunel
Eram liber, trecusem la următorul nivel
Refren 2X
Iartă-i pe toți
Cum Hristos te-a iertat pe tine
Iartă-i pe toți
Ești dator să întorci un bine
Iartă-i pe toți
Nu lăsa porți deschise pentru rău
Hai iartă-i pe toți, oh, ooo!
Fii liber din nou
Liber din nou
De dragul Celui care ți-a purtat vină
Întoarceți obrazul și lasă să îți dea palma
Fii o floare într-o lume plină de barbari
Fii smerit în fața celor ce se cred mai mari
Casa noastră nu e aici
De-aia nu avem prieteni, găsim doar numai amici
Temele Biblice stârnesc certuri în loc să ne lege
Pentru noi în har, însă pe alții îi bârfim după lege
Hai să vorbim despre mine și tine
Despre noi, astea care au trebuit să ținem capul jos de rușine
Cum trăim în nelegiuire, căzând din capcane fără ieșire
Dumnezeu nu numai că ne-a scos, dar ne-a dat și omenire
Am ajuns mari MC și distinși păstori
Judecând și pedepsind pe cei ce fac ce făceam noi
N-a fost corect când și-a jertfit Fiul Tatăl
Nu e corect pentru numele Lui, iartă-i
Refren 2X
Iartă-i pe toți
Cum Hristos te-a iertat pe tine
Iartă-i pe toți
Ești dator să întorci un bine
Iartă-i pe toți
Nu lăsa porți deschise pentru rău
Hai iartă-i pe toți, oh, ooo!
Fii liber din nou
Liber din nou
Iartă-i pe toți
Cum Hristos te-a iertat pe tine
Iartă-i pe toți
Ești dator să întorci un bine
Iartă-i pe toți

Linkin Park - Ce Am Făcut

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În acest rămas bun
Nu există sânge, nu există nici un alibi
Pentru că mi-am strâns regretul
Din adevărul a o mie de minciuni

Prerefren:
Așa că lasă îndurarea să vină
Și să spele
Ce am făcut..

Refren
M-am înfruntat
Ca să scap de ce am devenit
Ca să mă șterg
Și să uit ce am făcut.

Lasă deoparte
Ce credeai despre mine
Am șters această piatră
Cu mâinile incertitudinii.

Prerefren.
Pentru ce am făcut
Încep din nou
Și orice durere va să vină
Astăzi se termină cu toate acestea
Îmi iert ce am făcut.
Ce am făcut..
Să îmi iert ce am făcut..

Nichifor Crainic - Noaptea Învierii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Din spumă de vișini răsare conacul
Sub nemărginitul safir înstelat.
Aprins de-așteptare, pândește buimacul
Strângându-și toporul sub brațu-ncordat.
Troianul de floare l-ascunde ca norul
Ce-ar sta să se spargă în trăsnet cumplit.
Din sânge, rachiul, din minte, amorul,
Străpung cu duhoare văzduhu-nflorit.
E noaptea-nvierii. Tresaltă făptura;
Tămâie e-n codri și smirnă-n grădini,
Spre marea minune se-naltă natura
Cu ierburi și arbori schimbați în lumini.
Un clopot răsună, răspund celelalte,
Talazuri rotind în eter,
Se umplu de vuiet tăcerile-nalte
Și sufletul lumii se suie spre cer.
Buimacul înjură păruta zăbavă
Cu care creștinii se duc spre altar
Pur, crinul credinței se leagănă-n slavă
Să-l miruie roua cerescului har.
Conacul e singur. Ai casei plecară.
Zăvoarele astăzi pe uși nu se pun,
Deschisă e poarta oricărui de-afară.
În noaptea-nvierii tot omul e bun.
Acasă rămâne bunica oloagă.
Iisus înviatul lucește-n iatac.
Bătrâna-n fotoliu, sub candeli, se roagă
Când intră năvală tălharul buimac.
Alături e lada crezută cu-o sumă
Ce face un diavol din omul mărunt,
El strânge toporul de parcă-l sugrumă
Smuncindu-l în aer sălbatic și crunt.
Bătrâna se uită la el fără frică,
Cu chipu-n văpaie, de candeli nimbat,
Ea crede că omul o cruce ridică
Și glasul ei cântă: “Hristos a-nviat! ”.
Ce caldă blândețe, ce miere cerească
E-n glasul bătrânei că omu-a-mpietrit?
Se năruie brațul ce vru să lovească,
Toporul îi cade cu zgomot icnit.
Se mișcă nălucă Iisus în icoană
Și-nvăluie-n aur tăcutul iatac,
Podeaua răsună de stranie zvoană
De parcă-n adâncuri ar geme un drac.
Atât a fost totul. Acum se frământă
Ca noru-ntre vânturi de nord și de sud;
Cu mintea trezită și-asupră-i răsfrântă,
Se vede deodată nemernic și crud.
Cu spaimă zărește, surprinse-n trezie,
Dihănii de beznă ce-n suflet se-ascund,
Precum într-o apă când e străvezie
Vâscoase jivine târându-se-n fund.
Sub bolta-nstelată, ce stă-n sărbătoare,
Pământul se-ntinde smălțat ca un preș,
Tot omul lumină, tot pomul, o floare,
Doar el, pângăritul, se simte un leș.
Bătrâna-l privește de parcă-l răsfață,
Străină cu totul de zbuciumul lui;
Ea pare bunica lui însuși, de față,
Ca-n vremea când, fraged, era doar un pui.
Mergea împreună cu sfânta bătrână
În nopți ca și asta la Domnu’ Hristos,
Rădeau ghioceii în chita din mână
Și inima floare s-o ducă prinos.
O, glasuri de clopot și ropot de toacă,
Odrasla de înger rămasă-napoi,
Cascadă de munte căzută-n băltoacă,
Zăpadă de suflet topită-n noroi!.
Zdrobit îngenunche și geme: „Iertare,
Iertare, iertare”, cu grai sugrumat.
Bătrâna-l privește cu-adâncă mirare,
Iar glasul ei cântă: „Hristos a-nviat! ”

Ariana - Iartă-Mă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Am avut avere-n lume, am avut și-un renume
Dar din toate, nu mai am nimic.
Am rămas părăsit și de tot dezamăgit,
Dar la Tine, Tată, am venit!
Tu m-ai primit, dar am venit
Să-ți spun că am greșit!
Și iartă-mă, iartă-mă
Eu la Tine am venit, primește-mă!
Iartă-mă, iartă-mă!
Știu că mă iubești, Tată, primește-mă!

Valeria Peter Predescu - În Noaptea Răstignirii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Pe Muntele Golgota
Când noaptea s-a lăsat
Un fulger alb din ceruri
Cu foc a luminat,
Întins pe două lemne
Tăiate dintr-un pom
Stă Fiul Împăcării
Cu chip ales de om.
Se prăpădea pe Cruce
Cu ochii către cer,
Sporind în suferință
Blândețe și mister,
Păcatele-omenirii
Pe lemn se mistuiau
Și-n locul lor pe Cruce
Virtuțile-nfloreau.
Înveșmântată-n doliu
Stă Mama lui Iisus
Urmând cărarea-ngustă
Pe căpățână sus,
Acolo sângerându-și
Genunchii pe pământ
Strângea în brațe Crucea
Rostind câte-un cuvânt.
„Tu, Fiul meu cel dulce,
Tu, om și Dumnezeu,
Cunoști furtuna vieții
Ce sparge pieptul meu!”
Prindea în brațe Crucea
Durerii tot mai strâns,
Înnegurând tăcerea
Cu vaiete și plâns.
Pe Muntele Golgota
Când noaptea s-a lăsat
O inimă de mamă
Sub Cruce s-a sfărmat,
Și-o dată cu durerea
Mult Fiului Iubit
Se înalță durerea
De mamă-n infinit.
De-atunci luându-și fuga
Al timpului noian
În Noaptea Răstignirii
În fiecare an
Pe Muntele Golgota
Lumina coborând
Se-aude pân’ la ziuă
O inimă plângând.