Florența Albu – Frunte în Soare

Ziua inundă orașul cu spații și râs.Comunismul e cifră-n proiecte,idei și oțel scânteind.Îl definim în ceasul matur al amiezelor,în seri când vise și stele-perechine cutreieră schelele,dar mai cu seamă dimineața,când îndrăznelile și certitudinilecalcă puternic, cu toată talpape șantierele noastre,când luciditatea-ncununămarmoreana frunte a omuluiși pacea ne atinge cu aripi mari,statornicindu-ne timpul.Vol.”Intrare în anotimp”, Editura pentru literatură, … Citește mai mult

Ion Miloș – Memento

Comunismul n-a murit!A murit doar Iosif Visarionovici StalinMonstrul ce s-a numit comunismȘi sclavii lui odioși și cruziUrină cu eticheta de coniac VSOP imperialO nouă orânduire socialăNu se face ca un curent literarPentru asta trebuie multe secole să treacăȘi multe vânturi mari să bată.Ion Miloș – Iubirea și alte iubiri – Institutul european

Nicolae Labiș – Partidului

Lumina ideală când Dante contemplasecălăuzit de scumpa-i simbolică femeie,cuvântul i se stinse și mâna lui sculptaseal treilea pâlc și ultim de stele-n epopee.Umplând cu vii popoare abstractele genunispre-a se-ndruma prin ele la sferele divine,el n-a primit din partea supremei viziuniputerea de-a o-ncape întreagă în terține.Și noi cutreierarăm făgașuri infernalecu asudate palme izbind ori alinândvrăjmașii ori … Citește mai mult

Ana Blandiana – Partid

Candoarea mi-a-nflorit în ochi definitivCu-ntâiul plâns în curtea școlii sub castani,Când clasa mea primea cravata roșie festiv,Și sufeream respinsă grav de colectivCă nu-mplinisem încă nouă ani.Candoarea mi-a crescut de-atuncea dureros,Cu brațul ridicat deasupra frunții mult,Simbolizând că viața-mi va fi socotită mai prejosDecât tulburătorul luptelor tumult,Că niciodată n-am să mă separ orgoliosDe imnul colectiv și luminos.Candoarea … Citește mai mult

Adrian Păunescu – Ideologie Perfectă

Ideologia atlanta este perfectă.Prin modul ei de a inculpaEa provoacă legiPe care nu le poate respecta nimeni.Parlamentul atlant,Străbătut de un fior,Eminent ideologic,Emite legi după legi,Una mai aberantă decât alta,Una mai imposibil de respectatdecât alta,Pentru ca toți să fie vinovațiÎn fața tuturor.Poezii cenzurate, Editura Păunescu, 1990

Vladimir Maiakovski – Să Dea Socoteală

Tobe războinice-n lume dau sfoară.Zăngăne arme să-nceapă măcel.Rob după rob,În fiece țarăe spintecat de oțel.Dar de ce –foame, frig,viață grea,și-opărită cu sânge lumea-și poartă jelania?Doar pentru căundeva,cineva,vrea și Albania.Omul pe oameni îi mușcă-nrăit,lumea se năruie ca o baracă,dar pentru căprin Bosfor,gratuit,vase străine să treacă.Ciuntitvăd pământulca un trunchi fără brațe,strivit ca omidă,gemând că dihania,dar pentru cacinevasă … Citește mai mult