Identitate Românească – Versuri.pro

Stefan Vlad - Doină, Doină, Cânt de Jale

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Doină, doină, cânt de jale,
Când te-aud din depărtare –
Peste Dunăre, la mare,
Stânga pieptului mă doare
Că vii, doină, prea năvalnic,
Doină, doină, cântec jalnic..
Doină, doină din caval,
Mi te poartă val cu val
Ape limpezi de izvoare
Pân’ la Dunăre şi mare;
Maică dragă-mi eşti tu mie,
Doină, cânt de voinicie..
Doină, doină, cânt român,
Nu te duce la străin!,
Că nu te ştie cânta,
Nici te ştie îngâna,
Nu te ştie asculta,
Doină, doină, draga mea..
Doină, doină, cânt de dor
N-aştepta până ce mor!..
Lasă-mă să te doinesc
Câte zile mai trăiesc!..
Prea târziu dacă-i veni
N-ai din mine ce găsi..
Nici cavalu’ de doinit,
Nici flăcău de hăulit..
Şi nici fluier de cântat
Numai jale şi oftat..

Costel Zăgan - Erezia Arca Lui Noe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sunt român dar mă tratez
Domnule e blasfemie
România nu-i o boală
România este-un crez
România-i pur şi simplu
Dumnezeu
Doamne-i sufleţelul meu
Domnule
opreşte-te c-o iei pe arătură
mai rău
ca
Ion Luca Caragiale
Poftim
România-i o scrisoare pierdută de Dumnezeu
S-o luăm de la capăt
Suprafaţă Populaţie Capitală
Eminescu Nichita Brâncuşi
Ştefan Luchian Rapsodia Română
Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată
Însă n-ai ajuns expert
Dovada
Poarta Sărutului
Coloana Infinitului.
Masa tăcerii.
Poftă bună.
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Costel Zăgan - O Artă Poetică Exact Ca La Români

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Marin Sorescu
este
mâna mea dreaptă.
Scrie
tot
ce-i
trăsnește.
În
minte
inimă
și
literatură.
În
rest
România-i
Mare.
Costel Zăgan, Ode gingașe

Codu' Penal - Europa Românească

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În Europa românească nu îți trebuie viză
Îți faci intrarea imediat cu o p***ă
Dacă ai 2 sau mai multe e mai bine
Dar nu uita să-ți iei și o geantă cu tine
Tot în Europa se arată clasa românilor
Care au rupt în două NASA
Și dacă-ți vine pe la ușă un colet
Surpriză, e un cadou de la români de pe internet
Din Turcia până în Spania sau de la Ibiza la Antalia
Hai să lăsăm acasă mașina
Hai să nu ne rupem vena și să rupem Viena
Europa românească să trăiască
Și ăla care ne vorbește să plătească
Să nu uiti niciodată că ești român
Politicienii se mai schimbă dar eu rămân.
Dacă tu te dai băiat
Și te simți cu adevărat
Îți iei geanta și-ai plecat
Și-o să te întorci blindat.
Dacă tu te dai băiat
Și te simți cu adevărat
Nu lăsa capul plecat
Pentru că te-ntorci dezbrăcat.
Vreau 2 sau 4 sau 6 femei
Care să facă bani doar pentru noi 3
Toate c*****e de la voi să facă bani
De la 20, 30, 40 de ani
În poliție se fură, hoți peste hoți
De la avocați la procurori, mafioți
De la doctori la preoți, toți fură
Să trăiască, deci ne aflăm în
Europa românească
Lumea pleacă la furat în Spania
Sau poate la produs, chiar și nevasta-ta
Poate la produs chiar și nevasta-mea
Trebuie să fac bani să-mi fac și eu vila mea
Deci seria 7 sună bine, nu?
Sau poate cine știe preferi Bentley-u’
Sau dacă nu ai nici un ban fii atent
Ce-ți spun.. tre’ să te doară-n p***
Ești român și-ți stă bine.
Dacă tu te dai băiat
Și te simți cu adevărat
Îți iei geanta și-ai plecat
Și-o să te întorci blindat.
Dacă tu te dai băiat
Și te simți cu adevărat
Nu lăsa capul plecat
Pentru că te-ntorci dezbrăcat.
Dacă faci muzică sau furi sau bei
Sau faci matematică cu șmecherii tăi
Dacă tai, dacă dai în cap sau vrei să omori
Nu te lua după cei care se dau cunoscători
Românul în general știe să facă tot
Să omoare, să repare, până strică tot
Femeile sunt tarfele pe care le iubești
Asta e țara mea hai noroc să trăiești
Mă numesc român și tot român rămân
Tu dacă în altă țară drum bun
O să dau în microfon și pe la tine prin țară
Facem ce se poate ca banii în aer să sară
Treaburi legale sau mai puțin legale
Trafic de oameni sau o afacere mare
Și cea mai mare piață de desfacere
Știi sunt țările din Europa unde pleacă șmecherii.
Dacă tu te dai băiat
Și te simți cu adevărat
Îți iei geanta și-ai plecat
Și-o să te întorci blindat.
Dacă tu te dai băiat
Și te simți cu adevărat
Nu lăsa capul plecat
Pentru că te-ntorci dezbrăcat

Grigore Vieru - Basarabia Cu Jale

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În mine a lovit străinul
De Paști sau Denii.
Dar încolțitu-m-au bezmetici
Și moldovenii.
Că nu suntem români, străinul
Pe-a lui o ține.
Și-ai mei mai tare-l cred pe dânsul
Decât pe mine.
Basarabie cu jale,
Basarabie,
De pe deal și de pe vale,
Basarabie!
„Încurcată-ți este viața”,
Basarabie!
„Ca grâul ce-l bate gheața”,
Basarabie!
În mine-au dat și moldovenii
Necreștinește.
Ci-s fericit că-n ei românul
Tot mai trăiește.
Ei spun că nu-s români, ci lacrimi
În piept frământă
Când un Farcaș sau Vicoveanca
Sau Gheorghe cântă.
Basarabie cu jale,
Basarabie,
De pe deal și de pe vale,
Basarabie!
„Încurcată-ți este viața”,
Basarabie,
„Ca grâul ce-l bate gheața”,
Basarabie!

Geo Dumitrescu - Inscripție pe Piatră de Hotar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

„Cin’ se ia cu mine bine,
îi dau haina de pe mine..”
(Cântec popular).
Slav aș fi fost, de nu eram latin,
latin aș fi, de n-aș fi fost și dac –
dar a ieșit așa: să fiu român,
și eu cu soarta asta mă împac!.
Mi-au dat și alții sânge și cuvinte –
nisipuri galbene trecură-n zbor,
purtate-n vântul Asiei, fierbinte,
să-ngrașe primitorul meu ogor.
Și din Apus, din Miazăzi, veniră
umane pulberi, umbre și lumini,
cu bine și cu rău mă vremuiră –
pe toate le-am sorbit în rădăcini.
Și nu-i nimic străin – a’ mele-s toate,
dator nu sunt: plătit-am cu prisos! –
că tot plătind uitucilor la rate,
cuțitul mi-ajunsese pân’ la os!.
Dar am rămas așa cum scrie-n carte –
priviți-mă, și-o să vedeți ușor
că nu-s asemeni nimănui în parte,
deși, -ntr-un fel, vă semăn tuturor.
Sunt bucuros de oaspeți și prieteni;
deschisă-i poarta, inima și ea;
binevenit vei fi sub mândre cetini,
în munții mei, la caldă marea mea.
Îmi dai un sfat? Te-ascult cu luare-aminte.
O mână de-ajutor îmi dai? Mulțam!
Dar nu cumva să-ți bâiguie prin minte
că asta-i țara cailor de ham!.
Poftiți, deci, stați la masă, stați la soare! –
un loc prielnic vă păstrez, amici;
v-aștept cu mintea plină, gându-n floare
(că nu-i de lipsă fosforul pe-aici!..).
Întind spre toată zarea poduri bune:
primesc și dau întregului Pământ;
nu-i gând viclean în mine să răsune,
dar nici stăpân nu caut: eu îmi sunt!.
Învăț, cântând sau nu, și limbi străine,
mi-or folosi – în mintea mea socot –
dar mă gândesc de-asemeni că e bine
să mă pricep întâi și-ntâi să not!..
Și, iată, simt așa cum scrie-n carte –
priviți-mă, și-o să vedeți ușor
că nu-s asemeni nimănui, în parte,
deși, -ntr-un fel, vă semăn tuturor.
Că slav eram, de n-aș fi fost latin,
latin aș fi, de nu mi-ar zice dac –
dar a ieșit așa: să fiu român –
și vreau cu toată lumea să mă-mpac!

Gheorghe Tomozei - Istoria Unei Amfore

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Am auzit vestea și aproape că nu mi-a venit să cred.
Prea semăna cu inelul socotit pierdut
ce vine să întregească miraculos colanul.
Prea lesnicios mi se părea că am despicat
(acesta e chiar cuvântul potrivit) cenușa incertă
în miezul căreia pâlpâia lumina magic-revelatoare
a unui adevăr mai vechi decât vechea noastră.
Am auzit vestea și m-am socotit
norocosul contemporan al curgerii ei peste lume:
încercând oarecari reparații gospodărești, cei ce au în
grijă
casa memorială Eminescu din Ipotești (repede dublați de
arheologi)
au găsit în arâna scociorâtă nu (doar)
cioburi de lespede
călcate cândva de cel ce era încă poetul ci (doar)
poezia,
nu scoabești belciuge de hambar,
nu tălăngile turmei căminarului Gheorghie și Eminovici,
ci sfintele risipiri (frumoasă vorba cronicărească) ale
unei așezări dacice!.
Firave mădulare de amforă disparate
au și fost așezate, în ciuda timpului pustiitor,
așa cum au lucit cândva pe roata olarului
și ochii ni se pot umple de centurele fluide ale Semnului
plin de virilă grație
ce ne-a rămas dintr-un trecut cu trepte îngropate în
cenușă și glorii.
Ciudată, nepotrivită mirare!
Ce altceva să găsești sub casa lui Eminescu
decât o amforă dacică (bunicul ar fi zis dăcească),
cum ne-am fi imaginat, fie doar și pentru o clipă
ca locul acelei amfore ar fi putut să nu fie acolo?
Ce simplu e totul: peste casa dacilor celor mândri,
cei mai viteji dintre traci (după mărturia lui Moș Herodot)
s-a așezat prin vreme casa-matcă de luceferi
(altfel pământeanului) Eminovici!
Dimitrie Cantemir vorbea despre
ideea continuității ființei românești
pe meleagurile rămase de la daci, cu două cuvinte
constituite într-o formulare colorată, incisivă (și decisivă)
de pecete:
nedezrupta continuație.
Expresie teribilă, pe care o împrumut atunci când ivesc
din lutul Ipoteștilor, lutul dacilor celor bătrâni
(așa mi-i imaginam când eram școlar, niciodată
nu m-am gândit la daci tineri)
plăcându-mi să văd în amfora din miazănoapte
un bulgăre primordial hrănit cu sevele și ostenelile
Începuturilor.
Ce simplu e totul:
peste urmele dacilor, umbra Regelui dac al poeziei.
Sub casa lui Eminescu
oasele lui Eminescu
Cum se va fi sfârșit mărunta obște dacică
arsă și întoarsă în neființă?
Ce dușman a călcat în copite
amfora cu cioburi redeșteptate abia acum în alcătuirea
lor primară?
Și mai apoi? Își va fi dat seama
stăpânul gospodăriei întemeiate peste fumul colibei dacice
pe ce și-a ridicat avutul?
În miezul de iarnă al anului, când aștepta cu nerăbdarea
firească bărbaților viforoși să i se nască pruncul,
căminarul va fi auzit în vocile viforului
cioburile sonore ale unor vechi graiuri
(de mult coagulate în lut de amforă)
și va fi descifrat în ele sunete grave, chemându-se prin
timp.
Omul purtat prin canțileriile habsburge credea, sunt sigur,
în nedezrupta continuație a geniului.
Micul dac pe care în odaia ei de suferință i-l aducea pe
lume
(îl aducea lumii)
muierea, avea să înalțe mai târziu o rugăciune incendiară.
Ce simplu: Rugăciunea unui dac
se poate compune numai într-o casă de dac.
Și iarăși mă uluiesc și mă bucur:
pot alătura acum numele blajin al Ipoteștilor numelui
(prevăzut cu
solzi strălucitori)
al Sarmisegetuzei!
Pot grava pe unghia unei (imaginare) monezi chipul
lui Decebalus fiul lui Scorilo, pe-o parte,
iar pe cealaltă capul lui Eminescu,
fiul lui Gheorghe și al Ralucăi!.
Rătăcind cândva pe urmele unui alt moldovean, Sadoveanu,
am ascultat o istorisire ce vroia să explice meșteșugul cu
care
scriitorul aduce până la noi
ore stagnate ori, dimpotrivă, ne face locuitori
ai unor timpuri vechi. Cineva
descria spectacolul grozav al despicării unui munte
și al ivirii unui zimbru în firidă fumegătoare.
După mii (ori doar sute) de ani, zimbrul perfect conservat
părea a se rostogoli peste privitori.
Împlătoșată în colb de cărbune și cremene,
carnea se pietrificase parcă și ea și pe pielea muncită
de trecerea
anilor
puteau fi numărate împunsăturile săgeților ucigașe.
Era și acesta un semn al
nedezruptei continuații.
Vedeți așadar cu câtă smerenie
trebuie să sape arheologul sub casa nașterii lui Sadoveanu?
Dar cine va săpa la temeliile casei lui Iorga?
Sau a lui Brâncuși?
Și ne întoarcem privirile ispitite de revelații la propriile
noastre case.
Nu e nevoie să le mișcăm lespezile.
Sub ele există mărturia de nimic dezmințită
a apartenenței noastre la acest pământ,
cu istoria lui, cu liniștile și furtunile lui.
Aici ne e vatra!
Aici dorul nostru de desăvârșire.
Aici ne e lemnul de leagăn și lemnul de epitaf.
Piatra de leagăn și piatra de epitaf.
Suntem ai țării Eminescului. Bem din amfora
pe care s-a incleiat osul sfintei sale case.
Bem spice arse.
Bem memoria vinului spoliat.
Bem flăcările mierii.
Și ne bem, acră, învârtoșată, asprită de sare,
sudoarea cursă pe unelte.
Și pe arme.
N-avem a ne privi cu îngrijorare viitorul
atâta timp cât vom fi demni de lutul amforei dezgropate,
lucrând cu trudă la împlinirea viselor țării și călcând în
picioare
fățărniciile și inerțiile,
cuvântul sterp și poleiul mincinos.
Arheologi! Voi desena pentru lopețile
voastre un câmp heraldic, rotund,
podit cu piele de piersică.
Rotund ca România.

Paul Ananie feat Nicu Mâţă, Gabriel Dumitru Şi Orchestra Lăutarii - Peste Prut, La Răsărit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Peste Prut, la răsărit
Sunt trei palme de pământ
Un meleag nedreptățit
Cotropit și iar primit
Părăsit și argăsit
Și de alții ai fost furată
Și de noi ai fost cedată
Basarabie-ncercată
Refren: Doamne, Doamne, fă dreptate
Ține frate lângă frate
Dă-ne minte și credință
Stinge orice rea voință.

De copil eu am crescut
Cu privirea peste Prut
Și la voi când eu veneam
Vă zic drept, așa simțeam
Că acasă mă-ntorceam
Fie-mi zici basarabean,
Sau român sau moldovean
Inima-i cu voi de-un an
Refren…

Frate bun, cu vorbă aleasă
Bine ai venit acasă!
De vii tu-n Argeșul meu
De merg eu la Chișinău
Tot acasă-om fi mereu.
La ospăț ne-om desfăta,
La necaz ne-om ajuta
Alții nu ne-or dezbina
Refren..

Peste Nistru-n depărtare
Urlă lupii la hotare
Urlă și pândesc așa
Poate iar s-or înfrupta
Din pământul altuia
Dar să urle cât or vrea
Noi uniți mereu vom sta
Pentru neam noi vom veghea.
Refren 1: Doamne, Doamne
Pe dușmani să-i ții departe
Și ascultă-a noastră rugă
Sângele să nu mai curgă
Refren…

Loredana feat Conect-R - Made in Românie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ce mișto ar fi pe bune
Să fim respectați în lume
Cu românu cu românu
Nu-i chiar așa.
Ești român în România
Dar țigan în Italia
Eurodemocrațiaaaaaa
Nu-i chiar așa.
Când se adună tot românu’
Nu-l împrăștii nici cu tunu’
Și mai vine și țiganu’
Se oftica europeanu’.
Chiar dacă ești moldovean ardelean
sau oltean
Suntem MADE IN ROMÂNIE.
Chiar dacă ești bănățean regățean
sau țigan
Suntem MADE IN ROMÂNIE.
Iali-iali breee am plecat să fac un ban, ban
Dar m-au expulzat înapoi la șaraman-man
Căpșunele, căpșunele am cules un an-an
Și-am cules și protofele
Să mai fac un ban-ban.
Când se adună tot românu’
Nu-l împrăștii nici cu tunu’
Și mai vine și țiganu’
Se oftica europeanu’.
Chiar dacă ești moldovean ardelean
sau oltean
Suntem MADE IN ROMÂNIE.
Chiar dacă ești bănățean regățean
sau țigan
Suntem MADE IN ROMÂNIE.
Chiar dacă ești moldovean ardelean
sau oltean
Suntem MADE IN ROMÂNIE.
Chiar dacă ești bănățean regățean
sau țigan
Suntem MADE IN ROMÂNIE.
Tuu șandramanele, șandramanele
Suntem MADE IN ROMÂNIE.
Tuu șandramanele, șandramanele
Suntem MADE IN ROMÂNIE

Florin Osanu - Eu Sunt Român

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Demult din țară am plecat
De stat, de bani m-am înstrăinat
Am trăit printre oameni răi
Ce dor mi-e de românii mei. }bis.
Eu sunt român și asta-i lucru mare
Să cad jos la pământ și tot mă ridic în picioare,
Țin fruntea sus, chiar și-n țara străină
Oriunde-aș fi vorbesc cu drag limba română.
Vad în ochii străinilor că-s sclavul lor și-al banilor,
Mă rog mereu la cel de sus dar parcă-aici el stă ascuns. }bis.
Eu sunt român și asta-i lucru mare
Să cad jos la pământ și tot mă ridic în picioare,
Țin fruntea sus, chiar și-n țara străină
Oriunde-aș fi vorbesc cu drag limba română. }bis 3