Konstantinos Kavafis – Ruga

Valurile-n adânc un marinar au înghițit –Mama lui, neștiutoare biată, îngenunche și aprindela icoana Preasfințitei o enormă lumânare,ca să i se-ntoarcă fiul și să aibă vreme bună –ciulindu-și atent urechea către vânt.Dar, pe când mama își înalță ruga și se-nchină,icoana, gravă și tristă, o ascultă, știind prea binecă mult așteptatu-i fiu nu va mai reveni … Citește mai mult

Ștefan Hrușcă – Măru’ Lu’ Dalion

La poartă, la căpătâiu’Măru’ lu’ DalionRăsărit-o măr gutâiu’.Gazda, ce s-o sămălitu’?Măru’ lu’ DalionGazda, ce s-o sămălitu’?.Ca să taie gutâiu’Măru’ lu’ DalionSă-nvelească altariu’.Da’n altariu’ cine șede?Măru’ lu’ DalionDa’n altariu’ cine șede?.Șede, șede măicuța,Măru’ lu’ DalionȘede, șede măicuța,.C-un pruncuț micuț în brațe.Măru’ lu’ DalionC-un pruncuț micuț în brațe.Fiul plânge, stare n-are..Măru’ lu’ DalionFiul plânge, stare n-are..Taci fiule, … Citește mai mult

Alexandru Vlahuţă – La Icoană

Noaptea s-a lăsat pe vale, şi cătunul-i adormit.În bordei sărac, la vatră, suflet trist şi chinuit,Fără somn, tânăra mamă copilaşu-şi ţine-n poală,Şi plângând îl netezeşte pe obrajii arşi de boală.De cu sară mititelul încetase să mai ţipe:Se ducea, văzând cu ochii, viaţa-i fărâmită-n clipe.Peste ochii mari şi tulburi cad pleoapele-obosite,Somnu-l biruie adoarme. Suflări repezi, ca … Citește mai mult

Alexandru Busuioceanu – Icoană

Cerul tău, ca un obraz de copilîntre mângâierile sânului tăude miresme și roade.Trupul tău, snop de grâucu cingătoare subțire de macși cicoare.Părul tău, despletit în holde de grâuriîn ape de soare spălatși de râuri.Glasul tău, în buciume lungipe ponoare turmele tale chemândde mioare.Mâinile tale, în podgorii de toamnăfluturând înfloritele tale năframede doamnă.O! Mândra mea, munții, … Citește mai mult

Aleksandr Blok – Lângă Icoana-ntunecată

Lângă icoana-ntunecată,În liniștea de nepătruns,Ne amintea lumina naltăDe-al Soției blând surâs.Tăceam, pătrunși de-nfiorare,Lângă altar, cu-același gând,Sclipirea bolților în soareÎntr-un târziu înțelegând.Și poleiala din vechime,La sărbătoarea mea, de sus,Îmi trimitea pe Nu-știu-Cine,Cu-al Soției blând surâs.18 ianuarie 1902. Catedrala Isaakievsk.Volumul ”Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”

Virgil Maxim – Cu Ciobul Minții

Doamne,m-am apucat să car Lumina Tacu ciobul minții meleîn bojdeuca mea…Și… nu știu ce-am făcutfiindcă,din ziuași chiar din ceasu-n care-am început,i se cojesc perețiiși cade toată tencuiala ei de lut!..Doamne,m-am apucat să car Lumina Tacu ciobul minții mele…Și-acum, zidirea mea,pe Stâlpii-Înțelepciunii o-nnoiescși-așez Icoană,Chipu-Împărătesc,Al Celui-ce-a-făcut,cu darul Lui,Din ciobul minții meleTron Ceresc!..