Versuri corectate și adnotate
Ani noi.Oameni noi.Ne întrebăm mereu ce va fi apoi,Dacă vom fi tot doi.Poate că ți-am spus că nu m-am schimbat.Dar adevărul e că te iubesc mai mult decât am visat,Decât ai visat!Era DecembrieȘi era frig afară.Dar zâmbetul meu cald topea și oameni mici și mari,Topea și oameni de zăpadă.File de iubire,Îmbrățișări de bine,Iernile-ai furatCine-mi poate … Citește mai mult
N-am curaj să spun ce simt,Ai putea să crezi că mint,Toamna e-n sufletul meuEști departe și mi-e greu.Frunzele sunt lacrimaAdierea-i șoapta ta,În cadoul desfăcut,Sunt doar clipele ce au trecut. Refren:Mă hrănesc cu amintiri,Îmi curg lacrimi de copilRănile sunt prea adânciCând mă gândesc la atunci. bis Sunt un simplu pământean,Dragoste e tot ce am să-ți dau, … Citește mai mult
(Ordas)Ascuțit e ochiul fiarei,nesupusei, răpitoarei.Precum e iarna albastră,înluminată și aspră.Când pe haturi scurmă lupii,în ogradă latră câinii.Scheunați, dar nu prea tare,v-aude vreo arătare.Cu promoroacă pe față,dispare-n luciri de gheață;prinț al tunătoarei cazne,paznic visurilor noastre!Muşcă din omăt şi simtecarnea, sângele pe dinte.Stă pe gânduri, gura-şi linge,mârâie, nu se distinge.1932
Oare auzi în tărie-al cocorilor țipătCârd, când vâslesc ei în unghi peste casă?Păsări prin crengi de mesteceni se joacă,Tu îmi șoptești că va fi primăvara din nou.Pot, preaiubito, s-aștept bucurii? Vor veni?Iarna-n obraz oare ești mai săracă de floare?Zâmbet același ți-arată oglinda mereu,Zâmbet gingaș, de copil, și-ntrebare-aș:Ochii tăi dragi când mai plini-s de dor?Zori când … Citește mai mult
Urmele tale au înflorit,S-a ridicat flora dulce din văi,Vai, câte pâlcuri spre plus infinit,Ard după urmele pașilor tăi.Când te-ai născut? În ce timp? În ce loc?O ursitoare te-a blestematSă n-ai nici casă și nici noroc,Nici dreptul simplu la un bărbat.Când mă gândesc către tine mi-e frig.Florile pașilor tăi ard cumplit,Strig către tine, dacă te strig,Singurătatea … Citește mai mult
Ninge sfânt și păgân,Numai ochii ne rămân,Despărțirea s-o mai vadă,Că, în rest, noi ne-am stinsȘi-am ajuns de-atâta ninsNiște oameni de zăpadă. Ninge fără milă, ninge și ne doare,Ninge cu fărâme albe de pian,Ninge cu tristețe și cu felinare,Ninge ca la moartea încă unui an. Câți au fost de gardă – voie cer să doarmă,Câți au … Citește mai mult
Ninge frumos ca-n copilărieIarna, iarna străvezieNinge curatNoaptea s-a luminat.Fulg amețit ca o sărutareIarna, iarna vrăjitoareLeagăn vrăjitPentru iubit
Ningea… Ningea cu părul eiAlbi fulgi, albi scântei;Ningea… Ningea, dar o ninsoareDe flori mirositoare!Și cum era senin pe cerȘi raze prin eter,Și-n inima-mi tremurătoareEra senin și soare!
Apa va fi ultima mea amantă –o iubită fără credință și fără înșelăciune.Clipocind de tăcere –Steaua coboară pe scări de noapte.Labirinturi risipite între sclipiri și vid –Risipite-n sclipiri de vid poate.Amurguri palide ca niște motoare selenare –Umbre de întrebare mângâie fețele apelor.Adâncul amenință jocurile –Absolutul zâmbește prin mirajele care-l îndepărtează.Spiritul stă înnodat într-o gestație absurdă … Citește mai mult
Abia întâia barzăCum prinde să se-arate,Moș Iarnă, păcurarul,Își pune traista-n spate.Și, de pe câmp, își mână,Învăluit în ceață,Și mieii de zăpadă,Și noatenii de gheață.Apoi prin văi se-ascundeȘi către munți se duce,De teamă Lupul-Soare,Cumva, să nu-l apuce.Că-i lup cu colți de aurCe iese pe munceleSă-nghită și ciobanul,Și-ale zăpezii miele.