ianuarie – Versuri.pro

DOC - Freestyle Ianuarie II

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cine sunt? Sunt spiritul valorilor transmise prin generații
Devenite mituri, azi compromise de toți degenerații
Azi când iubirea sinceră se reduce la felații
Azi banul schimbă firea, seceră mintea în congregații
Congregații uită istoria, popoare luptătoare uită gloria
Popoare bipolare, bărbați poartă magnolia
Mame de puști teribiliști, deveniți daviști ascund folia
Ignoră de-aia văd părinți triști când copii mor iar
Azi când potul face rondul pe la toți ce au ca motto contul, face totul
Nu fii tontul ce vrea să bage botul
Faci sportul suprem, trebuie să prinzi lotul
Nu vrem să pierdem sunspotul pe teren
Nu văd suport în guvern
Nu văd valori propagate în școli
Doar profesori ce se vând pe 2 poli
Rezumi tot ce ai reținut pe 2 coli
Ajutor! strigăm în cor până corzile ne dor
Păcat că suntem prea puțini într-un popor..
Tată!

Duiliu Zamfirescu - Ianuarie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Frigul, scriitor pe geamuri
Cu zăpezile se joacă
Și le schimbă-n promoroacă
Atârnând ciucuri pe ramuri.
Din fereastra-mi înghețată
Stau uitându-mă la cer:
Norii, plumbuiți de ger,
S-au strâns pată lângă pată.
Trist și singur ca un greier
Vălul timpului rupându-l,
Eu aștept să-mi toarcă gândul
Într-un colț mai cald de creier.
Iar afară numai fumul
Subțiratec își ia zborul;
Eu îmi leg de dânsul dorul
Și-n văzduhuri îi dau drumul.

DOC - Freestyle 2 Ianuarie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cine sunt? Sunt spiritul valorilor transmise prin generații,
devenite mituri, azi compromise de toți degenerații.
Azi, când iubirea sinceră se reduce la felații,
Azi, banul schimbă firea, seceră credința în congregații.
Congregații uită istoria,
popoare luptătoare uită gloria.
Sexe bipolare, bărbați poartă magnolia,
mame de puști teribiliști, deveniți daviști, ascund folia.
Ignoră, de-aia văd părinți triști când copii mor iar,
azi când potul face rondul pe la toți ce au ca motto:
„Contul face totul, nu fi tontul ce vrea să bage botul!”
Fac sportul suprem, tre’ să prinzi lotul,
nu vrem să pierdem subspotul pe teren,
nu văd suport în guvern,
nu văd valori, propagande în școli,
doar profesori ce se vând pe doi poli rezum tot ce-ai reținut pe două coli.
Ajutor! Strigăm în cor până corzile ne dor, păcat că suntem atât de puțini într-un popor!!!

Romulus Guga - Ianuarie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

O, viscolea azi-noapte, viscolea gândul nostru de-a fi eterni,
stau în casa ta cu tine și simt că de moartea din mine te temi.
Eu vreau să te vindec
și nu fac cu mângâierea decât a te speria,
stăm singuri și ni se pare că
știm că-n casa asta e îngropat cineva.
Stă și duhnește atât de plăcut
sub vraful grotesc al mâhnirilor noastre,
am scris pe panglici de liniști cu lut, niciodată, niciodată nu vom uita.
Tu te temi și pe mine mă bântuie spaima că nu mai ești, că nu mai sunt, că un duh potrivnic veghează ultimul nostru cuvânt.
Și ninge, și ninge sărac cum toate au fost iarna asta, nu mai tresări, nu mai tresar, moartea ne-a aburit fereastra.

Releveu - S-a Întâmplat în Ianuarie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Trezeste-te Mircea, hai du-te la muncă
Apoi mai dormi un pic, apoi du-te și te culcă.
Apoi trezește-te, du-te la muncă înapoi
Trezeste-te că dormi de marți și e deja joi.
Și așa am ajuns la 22 cu 62 de (…)
Și încă mai sunt printre voi și-s nemâncat de 2 zile.
Și încă târăsc pe foi cuvinte, uită-mă copile
Că am ajuns la 22 și încă mă f*t la (…).
S-a întâmplat să mă nasc iarna, departe de cărți
Să-mi fie dat să iubesc toamna și (…) nopți.
Să dau înapoi primăvara, iubind fratele (…)
Să-mi fie tăiat cheful vara de strâmbe încuiate în chiloți
S-a întâmplat să vă scriu și ce v-am scris să uitați.
S-a întâmplat să nu știu de ce ați plecat, cum plecați
S-a întâmplat să mă întreb de ce tăceam când vorbeați
S-a întâmplat să vă cred și să-mi demonstrați că minteați.

Acum iubește-le Mircea, promite-le marea și cerul
Dar privește-le săraci, precum zăpada și cerul.
Dar aburește-le, de ce folosește-ți vrăjeala și felul
Și zâmbește-le când pleci, dar nu-ți uita portofelul.
S-a întâmplat să mă pierd să nu știu ce se întâmplă
Dar nu nu-s genul să plonjez de pe tâmplă pentr-o tâmpă
S-a întâmplat să o repar, ea a fost gata să o rupă
Nu i-a păsat nici măcar cum s-a realizat după.
Și au fost multe ca ea, ea nu o să mai fie
Că ea vor fi sute, ca mine unu într-o mie
Și o voi găsi Universul mult căutat cine știe
Și voi afla dacă e în ea să fie în ea, să nu fie
Acum uită-le Mircea, ascultă-mă pe mine
Și mergi înainte de-aicea, avem încredere în tine
Și lasă totul în spate, nu le lăsa să te-ncline
Uită-le Mircea, să fii sănătos, să fii bine.
Și s-a întâmplat să mă prostească și mă prosteam singur că merge
Când rămâneam singuri, eram sigur că ea mă înțelege.
Am încă răni deschise, dar vântul-i rece și le drege
Am încă amintiri aprinse, dar timpul trece și le șterge.
Dar comportă-te normal, ajut-o la teme
Și chiar de doarme dusă, înțelege-o îi e lene.
Și distrează-o, amuz-o, bate-o cu perne
Și du-te să dormi Mircea, că mâine intri devreme.

Petre Stoica - Notița (Ianuarie)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Iarnă grea geroasă / Câteva vrăbii se adună / La ușa înghețată / Împart cu ... →

'64

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Din acea noapte
merg și vorbesc din nou,
a boemă sună,
de parcă aș fi din nou acasă.
Unde între Vltava, Dunăre
și râul copilăriei mele
totul și toate mă știu.
Mersul, pas cu pas, a revenit,
vederea, privită, am reînvățat-o.
Ghemuită încă, clipind,
atârnam de fereastră,
vedeam anii umbroși,
în care nicio stea
nu-mi atârna în gură,
depărtându-se peste dealuri.
Peste Hradcany
dimineața la șase
măturătorii de zăpadă din Tatra,
cu labele lor crăpate,
măturaseră cioburile păturii de gheață.
De sub sloiurile sparte
ale râului meu, al meu râu,
eliberată țâșni apa.
S-o auzi până la Urali.

Ion Pillat - Ghenar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Perdele-s lăsate și lămpile aprinse,
Frumosul vers anume îl chemi acum în minte.
Vreun critic să te-nvețe, discipol să te facă –
Estetului, din milă, închină-i o bărdacă.
Gândește-te la omul acela din Mircești,
Senin la gura sobei ca tine – îl iubești.
Dar lasă, dezmorțită din somn de focul tău,
Să zbârnâie o muscă lovindu-se mereu.
De limpezimea-nchisă a geamului, pe care
Nu toți să o priceapă – vezi bine – sunt în stare.
Ghenar veni cu vânat amurg și roșii zori.
Și mă gândesc că dacă ai fi și vânător,
Te-ai duce după iepuri în lunca ta ce este
Sub chiciura din sălcii poiana din poveste.
Și i-ai găsi sub tufe pitiți, ca bulgări mari
De-omăt, ciulind urechea deodată la ogari.
În liniștea deplină a iernii se aude
Împușcătura tare cu lungi ecouri surde.
Măceșul cel mai negru te miri de-a înflorit?
Nu – și-a lăsat doar viața un iepuraș rănit.
Privește-l: pe cearceaful zăpezii se sfârșește
Ca un copil cuminte ce-n patul lui boleşte.
De-aceea, știu, tu pușca în mâna nu vei lua –
Vei reciti poeții iubiți la vatra ta.
Și-n serile de iarnă tihnit vei aștepta
Din must – vin clar, din suflet, – vers limpede, să dea.