Hypocrisy – Versuri.pro

Mircea Dinescu - Mortul Fățarnic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ce faci tu, literatură?
Tulburi câțiva tineri caraghioși din provincie,
așezi negustorul de hârtie
la masa celui cu burta plină de litere,
pui păduchi de aur în chica boemului
și tricolor pe pieptul academicianului,
dar nu poți îndulci apa înecatului,
nici topi zăpada leprosului,
nici îngrășa vinerea săracului.
Când vin contabilii Domnului
cu terfeloagele lor de măsurat căința,
tu cu porumbeii,
tu cu gugustiucii,
tu cu păsărelele
urci în turnul primăriei
și-arunci
un pumn de mei în calea îngerilor apocaliptici
și nu vezi în curtea interioară
criminalul cum își gâdilă victima
și mortul ticălosit cum îi face jocul și râde,
cum râde mortul complice,
mortul degeaba,
mortul fățarnic al acestor ținuturi.

Mihai Eminescu - Albumul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Albumul? Bal mascat cu lume multă,
În care toți pe sus își poartă nasul,
Disimulându-și mutra, gândul, glasul…
Cu toți vorbesc și nimeni nu ascultă.
Și eu intrai. Mă vezi rărindu-mi pasul.
Un vers încerc cu pana mea incultă.
Pe masa ta așez o foaie smultă,
Ce de când e nici n-a visat Parnasul.
Spre-a-ți aminti trecutele petreceri,
Condeiu-n mână tu mi-l pui cu silă.
De la oricine-un snop de paie seceri,
Apoi te uiți râzând la câte-o filă:
Viclean te bucuri de-ale noastre-ntreceri,
Privind în vrav prostia imobilă.
©Mihail Eminovici (Eminescu)

Mihail Lermontov - Epigrame

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sunt inși ce-și fac prieteni cu bulucul,
La fel cum și-ar schimba surtucul.
Cât este nou, de el nu se desparte,
Apoi îl lasă slugilor, să-l poarte.

Acela-i mai deșert, vezi bine,
Care cu totu-i plin de sine.

Ca să devii poet vreodată,
Din simplu gazetar, nu-ți este destinat:
Să-njuri, să minți, să lingi – și toate deodată,
Cred că e mult prea complicat.

Scriitorului P..
Eroul tău drept tăntălău apare
Când vrea doar fericirea-nadins,
Iar spre final adoarme-atât de strâns,
Încât căscatul mai să ne omoare.

Să cerți pe mincinos, să râzi de omul prost
Și cu femeia să te cerți – e ca și cum
Să cari apa cu ciurul. N-are rost!
De toate trei, o, Doamne, păzește-ne oricum.

Doctorul Damon mult a lăcrimat
După-un amic ce-l părăsi pentru vecie.
Nu pentru că cel drag a decedat,
Dar că amicul nu-i întoarse datoria!

Cedry2K - Extreme

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Unu’ se mândrește cu cât e el de ateu
Și disprețuiește pe oricine crede în Dumnezeu;
Altul face urât să te facă să crezi
Ar fi în stare să ți-l bage pe gât ca să-l urmezi.
Unul n-are forță, altul e puternic, dar refuză torță bâjbâind în întuneric.
Unii se văd salvați, alții se cred pierduți
Și toți se apără, agresând cealaltă tabără.
Pozând în victime sau în carnivori, jucând roluri de fraieri sau de manglitori
Un geniu ascunde o capodoperă, un cretin te acoperă, că poate cineva îl descoperă.
Unii văd numa’ jumătatea plină a paharului, alții pe cea goală gustând din amarul lui.
Unu-i curios adulmecând orice rahat, altul calcă în el total dezinteresat.
Că, unii pierd drumul, alții bat potecile, unii rup discotecile, alții bibliotecile.
Unii nu vor nimic, alții își doresc totul, unii-s paranoici alții pun repede botul.
Unul face balamuc că suferă prea mult, altul nu-și face curaj să zică niciun cuvânt.
Unul o freacă toată ziua, altul își ia două servicii făcând infarct până să zică ”piua”.
Unii rătăcesc, alții își găsesc vocația, dar greșesc fie metodele, fie destinația.
Unii n-au limite, altora le sunt stabilite de alții după alte criterii tâmpite.
Da’ prejudecățile nu te duc nicăieri, mai greu să fii mai bun ca ei, mai bun ca ieri
Tot felul de tipuri de bestii caută profiluri de trestii, eu nu halesc am indigestii!
. de la chestii indecente, și-s peste tot, nu că aș fii zgârcit dar nu-mi cere procente.
Apropo, unii strâng la saltea, alții sparg cu mână rea ce scot într-o lună de trudă grea!
Unii uită ca au copii, alții îi răsfață, unii îi ascund de viață, alții îi aruncă în față..
Unii uită să zâmbească, alții i-au și viața-n râs și nu știu decât să se măscărească
Unul nu are opinie, altul îi judecă pe toți împărțind lumea între el și restul de idioți.
Unii se supun oricui, alții luptă fără pauză contra nimănui fără vreo cauză.
Unii se neglijează și se sinucid ușor, alții își acordă atenție doar lor.
Unii n-au imaginație, alții își construiesc în cap o lume departe de civilizație.
Unii-s orgolioși, alții n-au demnitate, unii n-au rușine, alții n-au fermitate.
Unii cu mii de acri în proprietate, s’acri, alții-s amărâți de glumele lor nesărate.
Unii primesc bezele, alții numai belele, unii n-au drepturi, alții abuzează de ele.
Unii ca mine ridică prea sus tonul, alții ca tine mângâie tandrii microfonu.
Sincer, nu știu exact ce e cu noi oameni buni
De alegem să răspundem pe dos la presiuni.
Cu reacții ce denotă frică, știi că dacă viața e un test vom lua o notă mică.
Fiindcă unii se cred zei, alții se cred nimeni
De aia neisprăviți ca tine și ipocriți ca mine ce nu gasesc destulă iubire în sine
Se regasesc în rime acum, numa’ bine!

George Coșbuc - Vizite

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Vrei tu să fii eroul saloanelor? Ascultă.
Tot ce știi nou, vorbește. Sfârșind, schițează harta
Laplandei, apoi spune ce regi au fost în Sparta,
Ce preț are făină, pe scurt fă vorbă multă.
A sta deoparte singur tăcând e o insultă.
Mergi dar și-ndrugă mofturi cu Mită ori cu Marta;
De pleacă vreo cocoană, dezvoltă-ți toată arta
De critic, clevetind-o că-i slută și incultă.
Zâmbește și aprobă, orice prostii să-ți toace
Stăpâna casei, vesel primește-i tot reproșul;
Dar când începe doamna distrată să se joace
Cu micul ei ceasornic, e semn că-ți dă păsosul.
Atunci bonjour încolo, bonjour madam încoace
Și zi: la revedere când va-nvia strămoșul!

Florian Pittis - Nastratin Hogea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nastratin Hogea odată fiind la o nuntă chemat
Se duse în haine simple ca sărac biet îmbrăcat
Nuntașii astfel văzându-l nici în seamă nu-l băga
Ci pe cei cu haine scumpe să trateze alerga
Și după ce așezară la masă pe toți frumos
Îl puseră și pe dânsul, în colțul mesei de jos.
Nastratin văzând aceasta, se sculă,
În grabă alergă și pe un al său prieten să-i dea hainele-l rugă
Și cu hainele acelea se îmbrăca galant, pe loc
Puse și o blană asupra cu postav roșu, de foc
Și așa mergând el iarăși la nunta ce-a fost chemat
Cum îl văzură nuntașii cu cinste l-a întâmpinat:
Poftim, poftim, poftim Hoge Efendi, către dânsul tot zicând
L-a pus tocma’n fruntea mesei, fiecare loc făcând
El dacă șezu la masă și-a întins mâneca în vas, zicând:
Poftim, poftim, blană mănâncă, ce e mai gras..
Îl întrebară nuntașii, Hoge Efendi, zicând
Pentru ce-o faci aceasta și întingi mâneca mâncând,
Pentru că el le răspunse:
Eu când am venit cu hainele cele proaste nimeni nu m-a cinstit
Iar când am dat Buna ziua, abia mi-a zis mulțumim
Iară cum veni cu acestea, toți mi-au zis:
Poftim, poftim; de aceea și eu blana să mănânce o poftesc,
Căci văz toți privesc la haine, iar persoana n-o cinstesc!

Ion Minulescu - Andante Religioso

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Așa va fi –
La noapte, când vom ieși-n pridvorul
Bisericii zidite de vodă Brâncoveanu,
Să-ngenunchem cu sfinții,
Cu popii
Și poporul,
În fața Celui care își ia la noapte zborul
Ca o fregată albă ce traversează oceanul,
Ne vom aduce-aminte că ne urâm,
Deși
Purtăm în noi aceleași păcate ancestrale,
Și-n clipa unanimei iertări sacerdotale,
Șireți – ca și strămoșii defuncți –
Ne vom privi
Cu ochi superbi de bestii ecuatoriale..
Iar când sfârșitul slujbei ne va găsi-ncrustați
Pe-aceeași panoplie de crime și de viții,
Ne vom topi ca ura dintre boieri și-argați
Și ne vom strânge-n brațe ca doi dușmani blazați,
Ce-am ars numai rachete
Și focuri de-artificii!…

Adrian Păunescu - Sărbători Triviale

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

O zi de Paști absurdă-n București,
Nevroze ce apar de nicăierea,
Miresme dulci și zvonuri nefirești
Și-ntâi că nu mai vine Învierea.
Nici n-ar avea la cine mai veni
Când nici un duh la Cer
Nu se mai duce
Și iată a rămas în plină zi
Iisus Hristos, definitiv pe Cruce!.
Ce-nseamnă Înviere pentru noi?
Când nici de moarte
Nu suntem în stare?
Și ne ferim de boli și de război
Ca să trăim cu lăcomie mare.
O zi de Paști aproape trivial..
Cu chefuri monstre și mâncare multă,
Cu niște spovediri de carnaval..
Și rugăciuni cu aer de insultă.
Nevroze și miresme peste tot.
Îngenuncheri cu niciun fel de durere,
Sărmanii simt și spun că nu mai pot
Și vai, tot lor răbdare li se cere!.
Mai trec pe străzi copii iconoclaști
Printre smeriții falsurilor fane
Și totuși cei mai buni agenți de Paști
Sunt ei.. răniți în cioburi de icoane!
Și chiar în ei.. în cei ce nu-nțeleg
Și neagă întruparea din vitrine
Iisus Hristos va învia întreg
Disprețuind elanuri cabotine.
Festin măcelăresc, nimica sfânt!
Un aer de minciună se degajă!
Și pe perete de atâta vânt
Foșnește calendarul ca o coajă.
O zi de Paști în Bucureștiul mort,
Săracă, trivială primăvară!
Primim o Înviere de import
De la acei ce-ntâi ne și omoară.

Alecu Donici - Braminul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Eu v-am spus odată, că omul când greșește,
Adeseori pe altul se dezvinovățește;
Iar dacă nu-i rămâne alt chip de îndreptat,
Apoi ori întâmplarea, ori dracu-i vinovat.
În India bogată
Un cuvios bramin,
Deși era în faptă
De rele patimi plin,
Însă prin iscusința acea de ipocrit,
El da încredințare
Că ar avea purtare
Întocmai cum se cade unui bramin cinstit.
Oare ipocrizie
Și-ntre bramini să fie?
(Sau numai pe la noi
Sunt lupi în piei de oi?)
La astă întrebare
Chiar fabula mea poate să facă dezlegare.
Braminii împreună cu toții viețuiesc
Și se povățuiesc
De un păstor mai mare.
Ei sunt pilduitorii de lege în popor;
Au multe slujbe grele,
Au post nu prea ușor
Și aspre rânduiele.
Deci, într-o zi de post
Braminul meu la slujbă, hrănit cu totul prost,
Socoate cum s-o deie
Ceva la fruptișor
Și-i vine-n gând să ieie
Un proaspăt oușor
Și să-l cam învârtească la para lumânării.
Urmând aceasta, iată pe ușile cămării
Păstorul se ivește:
— Ce faci, cinstite frate? De ce te-ai apucat?
Vezi cum se dezvelește
Oricât de mic păcat.
— Oh! dreptule părinte, braminul au răspuns.
Întru așa ispită vicleanul m-au adus!
Iar dracul de sub pat,
Ca mâța au țipat:
— Ba, ba, cucernice! mă iartă,
Eu singur văd întâiași dată
Cum ouăle se coc
L-a lumânării foc
Și-ți mulțumesc pentru știință,
Dorindu-ți pocăință.
Adio! Ține minte că dracul nu cunoaște
Câte, un bun fățarnic, în cugetul său naște.

Arthur Rimbaud - Osânda Lui Tartuffe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Tot zgârâindu-şi inima duioasă
Sub casta robă neagră, într-o zi
Când se plimba, cu gura lui băloasă
Şi ştirbă, mestecând misticării, –
Un pişicher de-ureche-l prinse zdravăn
Şi, aruncându-i în obraz ocări,
Îi smulse de pe trupul hâd şi reavăn
Veşmântul cuvioasei lui chemări.
Fusese descheiat pe jumătate!
În inimă, păcatele iertate
I se-nşirau – mătănii. Palid tare,
Taruffe se spovedea. Dar zurbagiul
Se mulţumi să-i ia doar anteriul.
– Tartuffe sta gol din cap până-n picioare.