Nicolae Labiș – Manifest

(N-au să ne sperie).1.Încă-i țin minte pe-acei ce-au mânat în războiTârându-i prin pulberea morții, părinții și frații.Încă-i țin minte pe-acei ce în țară la noiPentru robie și foame au fost vinovații.Fața hidoasă le-o văd și acum printr-un fumDe-orașe strivite, de sânge fierbând pe asfalturi,Glasul lor straniu-l mai știu într-un negru duiumDe stoluri de păsări ce … Citește mai mult

Nicolae Labiș – N-Au Să Ne Sperie

Încă-i țin minte pe-acei ce-au mânat în războiTârându-i prin pulberea morții, părinții și frații.Încă-i țin minte pe-acei ce în țară la noiPentru robie și foame au fost vinovații.Fața hidoasă le-o văd și acum printr-un fumDe-orașe strivite, de sânge fierbând pe asfalturi,Glasul lor straniu-l mai știu într-un negru duiumDe stoluri de păsări ce moarte-aducea din înalturi.Copilăria … Citește mai mult

Tudor Arghezi – Altădată

Altă dată, au venit prin baltă,Cu câte un ochean, cu câte vreo unealtă.I-am văzut în pășuni, prin uluci,În cimitir, printre cruci.Au întrebat: -„Ce ați datPe șesul ăsta semănat,Pe măgura și pe izlaz,Pe livada din iaz?”.Ce-am dat, ce n-am dat,Ei vorbesc pițigăiat.Ce vorbă-i asta că ce-am dat?-„N-a fost, am spus, de cumpărat,Că noi altfel am apucat.Alte … Citește mai mult

ADDA – Sătulă de Vorbe

Hai într-o cameră, nu tremura până la osNu începe prin a-ți arunca hainele pe josAscunde-ți vorbele, e timpul tău să asculțiAi vorbit prea mult în anii ăștia mulțiDe tine, de timp, de noi, de lumea care e între noiDe tot ce s-a întâmplat, de tot ce m-a marcatDegeaba spui că te-ai schimbatNici tu nu mai … Citește mai mult

Autor Monica Berglund – Cuvinte Vă Voi Dărui

Cuvinte vă voi dărui.Lăsați-mă să spun ce am de spus,Nimic și nimeni nu mă poate opri;De m-auziți sau nu, să știți:Cuvântul este arma mea.Lăsați-mă să merg pe drumul meu,Îl urc și îl cobor cum voi putea;De m-auziți sau nu să știți:Cuvântul este arma mea.Lăsați-mă să spun ce am de spus,Nimic și nimeni nu mă poate … Citește mai mult

Alexandru Macedonski – Sentința

Un arbor când puternic spre domele-nstelateÎnalță-ale lui ramuri de frunze încărcate,Făcând la ceilalți arbori o umbră-omorâtoare,Pe când, prin rădăcine mereu cuceritoare,Păstrează-n stăpânire tot locul apucat,Așa încât lăstarii de-abia găsesc la soareUn loc să-și mai înfigă plăpândele picioare,A meritat securea și trebuie tăiat!

4 Oameni Si 3 Femei – Plec, Plec, Plec

Chiar de plouă iar în satEu te-aștept afarăChiar de tata-i supăratNu e prima oară.Chiar de satul ni vorbeșteFii atent, ia sama.Înc-odată mai greșeștiȘi eu mă duc la mama. REFREN:Plec, plec, plecDe la tine înc-odatăPlec, plec, plecChiar dacă-s măritatăPlec, plec, plecNu-i chiar atât de răuPlec, plec, plecMă găsești la Chișinău. Chiar de ți-ai găsit de lucruȘi-ai … Citește mai mult