No, no, nimic nu mă mai atinge,
Am tot ce îmi trebuie, de-acum te pot învinge.
Nu plec fără comoară, oricât am de suferit,
O să iau ce vreau, pentru asta am venit.
M-ai ademenit cu aur și argint în acest labirint de blocuri.
De când am venit m-ai rătăcit la fel de fel de joburi.
Ești liniștit ca un pustnic pentru-un om c-un venit mare, mare,
Da’ pentru-un calic, alcool etilic, diabolic, de sadic.
No, no, nimic nu mă mai atinge,
Am tot ce îmi trebuie, de-acum te pot învinge.
Nu plec fără comoară, oricât am de suferit,
O să iau ce vreau, pentru asta am venit.
M-ai vrăjit c-un orizont roz plin de șanse, nu de praf, gunoaie, hiene și oameni fără case [Fără case!]
M-ai mințit că muncești ca să reușești, nu că muncești până uiți pentru ce muncești [Pentru ce muncești?]
M-ai vrăjit c-un orizont roz plin de șanse, nu de praf, gunoaie, hiene și oameni fără case [Fără case!]
M-ai mințit că muncești ca să reușești, nu că muncești până uiți pentru ce muncești [Pentru ce muncești?].
No, no, nimic nu mă mai atinge,
Am tot ce îmi trebuie, de-acum te pot învinge.
Nu plec fără comoară, oricât am de suferit,
O să iau ce vreau, pentru asta am venit.
M-am pregătit și m-am călit cu multe șocuri,
Poți să mă arunci în aer și-ai să vezi, cad tot pe tocuri.
Poți să-mi iei tu armele și tinerețea,
N-o să-mi iei niciodată perseverența!
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta pentru supraviețuire și ambiția de a reuși în ciuda obstacolelor și a deziluziilor vieții în București. Vorbitorul își exprimă hotărârea de a nu renunța și de a-și atinge scopurile, indiferent de dificultăți.