hotar – Versuri.pro

Margareta Clipa - Pădurare, Pădurare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Primăraș pe două sate,
Am venit să-mi faci dreptate,
Să pui la punct pădurarul
Că n-o pus bine hotarul,
Când o fost la măsurat
Pe mine m-o înșelat,
Când o fost la împărțit
Pe mine m-o amăgit.
Pădurarul ce-o făcut?
O pus semnul unde-o vrut,
Și pe culme, și pe vale,
Numai ca să-mi iasă-n cale,
Of, al naibii pădurar,
Cum păzește la hotar,
De-un copac dacă te-atingi
Cu el în păcate pici.
Pădurarul de la munte
Mi-o făcut necazuri multe,
O făcut pe placul lui
Și legea pământului
Pădurare, pădurare,
Ce m-ai supărat de tare,
Nici c-un munte de copaci
Nu mai poți să mă împaci,
Primăraș din primărie,
Dă-mi și mie o hârtie
S-o dau pădurarului
Să schimbe hotarul lui.

Jorge Luis Borges - La O Răscruce

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pe-aici de-atâtea ori vei fi trecut.
Nu-ți mai aduci aminte. Ți se pare
crâmpei de vis ce dincolo de zare
în negură demult a dispărut.
Necazurile sorții le-ai uitat.
Argilă e acum trecutul tău,
ce-i șters de timp și preschimbat mereu
de artă-n veci nedescifrat.
Din umbră parcă-o spadă s-a ivit
ori poate-o roză. Cine poate ști
ungheru-n care umbra le-a dosit?
Cenușa ți-a rămas. Atâta doar.
Iar măștile ce ți-a fost dat să fii
Le vei uita trecând peste hotar.

Daniel Vişan-Dimitriu - Hotarul Primilor Zori

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pe-o coastă abruptă de munte,
Lumina pătrunde pieziș,
Iar cerul e-un păienjeniș
De raze-n șiraguri mărunte
Ce-atârnă de nori în ghirlande
Și-n grupuri ce par alemande
Se-aruncă-n frunziș.
Și-s frunzele-adânc luminate,
Și-s florile prinse-n hotar
De stâncă și-un aer mai clar
Decât purități deghizate,
Cu petele-ascunse-n nimic
Și ochi tributari unui tic
Ce pare ilar.
Sub zâmbetul meu, sus, pe munte,
Se-adună o turmă de nori
Și-s baciul cuprins de fiori
Ce-i caută-n inimă punte,
Dar nu pot fiorii să știe
Că eu sunt hotarul, iar mie
Îmi sunt dor de zori.
Daniel Vișan-Dimitriu
(Vol. “Cântecul visurilor”)

Ilarie Voronca - Hotar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Pădurea începe de aici, cu nervi,
cu mistreți până unde coridor un surâs.
Dăruiești vrăjit crengilor auz și văz,
prin carnea ta, străvăd pâraie uneori plante.
Aerul se destramă, ce filtru printre
fagii, răriți, cu mușchi și ferigi în glas
această privire va reține ziua în declin ca-n laț,
orice cuvânt se rupe ca de țărm o luntre.
Luna face exerciții de trapez prin pomi
cât cerbii fugăriți prin sângele bătrân,
tu ești pentru pădure, ploaie, cântec, plămân,
scurtcircuit peisajul un gest incendiat.
În plus, ce remediu pentru anotimp pașii, respirația
ta, surâsul tău ca o pâine de nouă sute de grame
pădurea, pădurea care suie, vaccin, în noi,
când frunzele foșnesc cu accent moldovean.

Vasile Copilu-Cheatră - Povata

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Fratelui meu Ștefan.
Privește hotarul acesta de țară, nepoate,
Și spune tu, dacă știi, că se poate
Ca mejdia lui să fie trasă întâia oară,
Prin inimă de mamă și vatră de țară.
Aici, pe unde trece granița hicleană,
Cu unduiri de taine și cuibări de mreană,
Am hălăduit, nepoate, de când ne-am născut,
Cu piepturile noastre ridicându-i scut.
Vezi, acolo unde stă grănicerul acuma pe loc,
Își dorm somnul lor de veci strămoșii într-un soc,
Iar dincolo de el aveam o stână noi,
Iar iarba, când înfloare, vorbește de eroi.
Atunci, cum ne-am uita pașii țesuți de când ne știm,
Pe covorul gliei noastre cu arnici ca-ntr-un chilim?
Cum n-am putea visa, nepoate, bate-i-ar pustia,
C-o să ne-ntoarcem iarăși unde ne fu moșia.