hartie – Versuri.pro

Marin Sorescu - Hârtie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

S-a anunţat, cred, la apocalipsă,
Nu ţin bine minte,
Că un mare uragan de hârtie
Se apropie din direcţia N-V
Şi din toate direcţiile.
Uraganul va pustii totul în calea sa,
Prefăcând totul în hârtie.
Copacii se vor transforma în hârtie,
Animalele în hârtie,
Aurul în hârtie.
Oamenii vor ţipa de groază,
Şi ţipetele lor
Vor deveni pe loc şerpi de hârtie,
Şi apoi ei înşişi se vor desface hârtie:
Hârtie de împachetat, hârtie de plicuri,
Hârtie de saci, hârtie de biblie,
Hârtie de ţigarete.
Şi mai ales ziare.
Unii vor deveni articole de fond,
Alţii vor intra în problemele
Industriale ori agrare,
Alţii vor trece la pagina externă.
Scriitori care nu s-au ratat încă,
Din lipsă de spaţiu,.
Se vor rata în primii cinci cuadraţi.
Ca să mai lungim vorba:
Va un uragan şi o hârtie
Mondială.
Şi la urmă,
Scos din răbdări,
Se va căsca pământul.
Va înghiţi cu poftă totul
Şi se va şterge la gură
Cu oamenii care s-au transformat
În şerveţele.

Costin Marculescu feat Florin Salam - Ban Hârtie Blestemată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ref:
Ban hârtie blestemată
Cum să fac, cum să fac
Să pun focul să te ardă
De tine să scap.

Omul în lume cât trăiește
Pentru bani se chinuiește,
Se gândește doar la bani
Parc-ar trăi mii de ani.

Toți aleargă după bani,
Nici să doarmă nu mai vor,
Aleargă o viață întreagă
Se opresc numai când mor.

Ref:
Ban hârtie blestemată
Cum să fac, cum să fac,
Să pun focul să te ardă
De tine să scap. (bis) x2

Toată lumea întinde mâna
C-așa e de mii de ani
Că e preot, că e doctor
Că și viața costă bani.

Vremuri îmi iau bani la mine,
Și-o să-mi iau un sac mai greu
Că de-o fi ca pe pământ
O să-mi ceară Dumnezeu.

Ref:
Ban hârtie blestemată
Cum să fac, cum să fac
Să pun focul să te ardă
De tine să scap. (bis) x2

Ref:
Ban hârtie blestemată
Cum să fac, cum să fac
Să pun focul să te ardă
De tine să scap.

Cabron - Copacul de Hârtie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Călătorule, nu trece rece,
Nepăsător, sunt o ființă vie,
De ce mă iei drept simplu decor?
Stau drept, ne tragem din același sol,
Nu-ți vărsa ura! Poate nu știi ce mult suferă natura că,
De când banu-i la putere, ai mei nu mai pot să îndure și
Pe vremea lu’ Brâncoveanu Bucureștiu’ era o pădure,
Zilele bune s-au dus în viteză,
Toți caută destinații, loviți în freză se-ntorc la geneză.
Se mișcă amputați de pareze, bazați pe proteze,
Ți-arat imaginea vieții, mișcare, fotosinteze.
Respir dioxid de carbon, să-ți dau oxigen,
Tu vii cu-o drujbă, motivând c-ai nevoie de lemn.
Io-am prins rădăcini aici, sfidând dogme-nvechite,
La umbra mea am găzduit mărăcini și-alte forme parazite
Ce-ncercau să se ridice disperați spre coroană,
Cădeau răpuși de karma, odată cu bătrâna doamnă.
Toamna-n tonuri de portocaliu, cer cenușiu,
Mai trece-un an, știu! Sper să ies iar din iarnă viu,
Cu gânduri de pace, că dar din dar se face,
Tata mi-a dat har și fructe să scăpați de cancer.
A inventat roboți, ce-au invadat lumea,
Pe culmea care sunt nu-mi poți stopa ascensiunea că
Stau ancorat în pământu’ ăsta, vorbesc din punctu’ ăsta de vedere
Și toate vin dinauntru.
Și poate cuvântul se pierde, că nu vorbim la fel,
Rămân verde, tu pus pe măcel cu-n baltag de fier,
Cu demența unui tembel picat în cerebel
Să-mi extrag esența prin violență și exces de zel.
Și-s martor de la prima lovitură, prima-ncărcătură,
Martor cum artificial schimb circuit în natură.
Așa a fost să fie, casă nouă, tipografie,
Îți dau hârtie la nevoie, avem altă ideologie.
Altă linie intră-n proces, dăm tonuri, motive,
Reviste, manuale, ziare de scandal și tabloide.
Vrei România liberă? Nu mai distruge!
Nimeni nu râde la cancan-ul cu gardianul corupt și infractorul fără plângeri.
Cu vărsare de sânge ai cerut dreptate,
Ai aflat că totu-i rânced și cât de falsă-i libertatea,
Că stai la mâna pilei sau la cutia milei,
Când vine banu-n palmă zici că e evenimentul zilei.
Știu, vrei adevărul pur, da’ nu ți-l da Patriciu,
Adevărul e dur, pur și simplu pioni de sacrificiu
Și te zbați până devii nebun de legat, cu visu’ șurpat
De atâtea stive de teorii subversive-n cap.
E haos! Îl vezi cu ochiul liber,
Miopi necalificați încă se bat să devină lideri pe piață,
Viața-și intră-n rol la teatru Paiața
Te bagă cu capu-n nori, apoi împrăștie ceața, despică fața!
Se joacă Napasta, mulți pleacă cu asta,
Iau toată industria asta și-i dau foc ca iasca.
Mai bine taci ca mutu’, ori sari la gât ca Beirutul,
E limpede, toți vrem o salvare pe ape tulburi ca Prutu’.
Bai brutus! Stai deoparte și-nvață,
Natura-i o carte deschisă, ți le dă din scoarță-n scoarță
E fructu’ imaginației, crescut cu apă din fântâna inspirației
Și lumina de crepuscul!.
Nu știu ce-ai dedus tu.
Timpu’ se scurge și nu..
Nu faci nimic..
Roata lumii se rupe, mai are un pic!.
Timpu’ se scurge și nu..
Nu faci nimic..
Roata lumii se rupe, mai are un pic!

Pavol Janik - Cuvântul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

La început a fost cuvântul.
Și acest cuvânt era
pe hârtie.
Neauzit.
Cuvântul care putea fi acoperit
cu palma
sau cu alt obiect netransparent.
Cuvânt care putea fi împăturit
sau boțit.
Cuvânt care așteaptă când totuși
cineva îl va observa.
Cuvânt suferind din cauza
complexului de inferioritate.
Cuvânt fără căutare.
Cu alte cuvinte:
cuvânt
pe hârtie
chiar dacă e la început
și, deci, înseamnă că e primul.
De fapt, doar umbra caligrafiată
a cuvântului,
a acelui unic obiect
pe care îl posedă dimpreună trupul și sufletul.

Ion Brad - Hârtie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ca-ntr-o inimă crestez
În hârtie, loc să-mi deie
Să mai conturez un crez,
Să mai caut vreo idee….
Dar hârtia nu se plânge,
N-are lacrimi, și îmi cere
Fluxul viu, de foc și sânge,
Nu suspinul din durere.
Coală albă, câmp deschis
Pentru tot ce nu-i doar vis…

Iulia Haşdeu - La Acest Ziar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

La acest ziar.
Săraca hârtie, unde mă duc.
Ceea ce simt mai bine în mine,
Nu știi durerea pe care îndrăznesc
să-ți încredințez când vorbesc cu tine.
Pentru că și tu mă vezi, ca lumea,
Partea senină și privirea tristă:
Nu cunoști rana profundă
care-ncet, încet, e-n inima mea.
Sunt rele pe care nu le poți scrie,
că nici măcar nu poți spune jos;
Și aceștia sunt cei care-l provoacă pe martir
și că lumea, din păcate! Nu-i ia.
Poți să te plângi, o, filelor mele de hârtie,
doar tăcute-ncrezătoare, de durerea mea,
pentru că nu este mai crud
ce să zâmbesc, în timp ce sufocant plâng!

Iulia Haşdeu - Unei File

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Sărmana filă-n care aştern
A gândului comoară
Nu ştii câte dureri se cern
Când vin spre tine iară.
Ca lumea, rece mă priveşti
Mă vezi surâzătoare
Dar rana cum s-o potoleşti
Când inima te doare?.
Sunt rele care nu se scriu
Şi nu se spun în şoapte,
În ele chinu-i tot mai viu
Şi sufletul e-o noapte.
Poţi să mă plângi hârtie deci
Că mută mărturie;
Ce grea amărăciune
Să râzi, când plânsu-nvie!

1-Q Sapro - Nu Mai Tăiați Copacii (Skit)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Bă, ce mă enervează ăștia care taie copacii să facă hârtie pentru a o imprima, cu reclame, care să le bage la mine în cutia poștală.
Cretinilor, încercați să tastați scriind un e-mail, și vă promit io că n-o să vă doară buricele degetelor.
Oricum, trageți o fugă până-n pădure și cereți-vă scuze. Și adunați mizeria care o faceți acolo, gunoaielor! Și apropo, t***elor, nu mai cumpărați haine de blană, că ăștia omoară animale, să vă îmbrăcați voi, animalelor!.
Dă-te dracu…

Vasko Popa - Hârtii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

De-a lungul trotuarelor fertile
dezgustul adună,
adună
surâsurile care au supraviețuit
lucrurilor violate.
Pe dulcile pante
prinde
zborurile pure
fără plecare, fără întoarcere.
Sub sprâncenele – anotimpurilor
rupe
unicele frunze
credincioase ramurilor absente.
Zadarnic.

Valeriu Butulescu - Călătorie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Imperiul meu
este
acest dreptunghi
de hârtie.
Merg prin el
în vârful degetelor.
Să nu cumva să calc
fără să vreau
în țară străină.