Discuția dumneavoastră e copilăroasă și primară, nu cunoașteți nimic din psihologia dragostei. Iubirea-i altceva. Iar dacă nu știți ce e, puteți cu toate noțiunile dumneavoastră vândute cu toptanul să discutați o viață-ntreagă, să nu pricepeți nimic!.
De când, mă rog, ai început să consideri inimile noastre drept călăuze-n care să putem avea încredere? Am fost învățate mereu că inima omului este mai înșelătoare decât orice pe lume și groaznic de rea.
Capul pe pernă când se lasă să uite de stres
Și-nchizi ochii liniștit conștient că mâine ai de ales
Îi compatimesc pe cei care mai găsesc plăcere în
Lupta pentru putere, revolvere și-avere
Într-o lume mai bună nu ne-am face soarta crudă
Iar noi doi am alerga desculți prin iarba udă
Ștreangul n-ar mai plânge de gâtul ei sfidând ceru’
Că l-a iubit și el i-a prăbușit deodată ceru’
Tu ce-nțelegi din asta? Ești mult prea mică pentru noi.
Ne-am certat de atâtea ori, aveam dreptate amândoi
Sau de multe ori niciunul, hai aruncă prima piatră
Am pregătit alt obraz care uită dar nu iartă.
Găsind suspans în ceartă, uităm tot ce ne leagă
Nu poate câștiga cel ce nu știe să piardă
Viața ca o pradă scursă ca, la final să zici
„Doamne iartă-mă te rog și vino să mă iei de-aici!”

Mă uit în jur și toți sunteți îmbrăcați în gri.
Sunteți triști, sunteți mediocri, și vreți ca toată lumea să fie la fel. Dacă n-aveți voi.. Dacă voi nu aveți nimeni să nu aiba; nimeni?!? Păi știu eu ceva ce nu știți voi! Eu nu vreau să fiu așa! Nu vreau să fiu așa! Căscatul e la fel de nociv ca adidașii rachetă, ca supermarketul cu 15 case din care merge una singura! Ca aia care claxonează la stop când e roșu și când oricum nu ai unde să te duci..

Refren (Tina Munteanu)
E un oraș cenușiu
E un oraș cenușiu
O lume pe care o știu.

Strofa 2 (Rimaru)
Aveți un curaj de nebuni de fiecare dată când ieșiți din case
Urmăriți de priviri fricoase strecurate prin obloanele trase
În fiecare zi de la Domnul trimiși speciali martiri în misiuni kamikaze
Spre planeta întunecată a Gării de Nord cu guri de metrou astrobaze
Guri galbene cu buze arse de aurolac retrag muze false
Geto-daci cu sânge de romanes aruncă babaroase dau numa’ de șase șase
Șase că vine garda după vreun brand dat conturul de cretă pe asfalt
Tango letal fără de fard șucar Tamango e sus și restul cad
La pământ sub alt stindard în goana după Klout
Noul aur alchimic te văd vecinii te vând pe nimic tălâmb și timid
Zi mâine-i o nouă zi și alte schisme se vor ivi
În orașu ăsta gri la infinit divizibil
Azil pentru senili de legat incubator pentru vreun alt copil uitat
Spitalul de stat incendiat orașu-i haită ce-a turbat
Printre fântânile ce-au secat nu-i niciun Petru cu năvod
Ci doar programe de asistență-n care suntem linii peste linii peste linii peste linii de cod