graniță – Versuri.pro

Cumicu - Granița Dintre Noi și Civilizație

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Suntem la granița cu realitatea și civilizația
De alcooliști, fomiști e încă plină stația
Lăcomie și dispreț, asta e nația
Se adoptă copii ca să se fure alocația
Parlamentarii-ți fură de la gură pâini cu trei mâini
Nu le e de-ajuns vila, piscina le trebuie și cușcă la câini
Candidații promit multe la urne
Și-avem berbeci ca să-i urmeze-n turme
Sărbătorim Valentine’s, ne pișăm pe Dragobete
Confundăm iubirea cu vene tăiate-n chiuvete
Unii citesc reviste, alții plâng după piz. de
Restu stau în fața primăriei cu chibrite și canistre
Credem în ce zic reclamele, nu ce zic părinții
Aici ori te rogi zilnic, ori înjuri sfinții
E paradis pentru mafie, cerșetori cu pungi de rafie
Își duc zilele-n cartoane, ajung o stafie
Încă mă mișc lejer, sub cer, nu cer minuni
Cer lipsa de prostie și de furăciuni
Mă simt în epoca de piatră când rămân stană
Și-mi duc zilele-ncet din cramă-n cramă
Privesc cu stupoare, viitoru-n negru-n care
În sărăcie doar prostia și agonia ia amploare
Aștept cu nerăbdare, acel moment în care
N-o să fie grațiați comuniști din închisoare

Grigore Vieru - Glasul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Lui Nicolae Dabija.
Mi-au căzut niște lacrimi
În sânge. De aceea
Sângele meu
Are gustul sărat.
A fost omorâtă
Mioara Baladei.
Pe urmele sângelui ei
Granița au tras.
Zadarnic avea
Glas năzdrăvan.
Pentru cine oare
Gura să nu-i mai tacă?!
Acum vor și pastorului
Viața să-i ia.
Pentru că a fost
Martorul crimei.
Chiar ceilalți doi frați ai mei
S-ar putea
Să nu mai vadă apusul de soare.
S-ar putea să plecăm
Cu toții.
Abia atunci vedea-veți
Că nu-s, că lipsesc,
Încălzindu-vă desperaţi
Pe reșoul sârmei ghimpate
Ceaiul răsăritean.
Abia atunci veți auzi
Înfricoșătorul glas
Al pustiului nemărginit.

Eugenio Montale - Onoarea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Într-o zi îmi spuneai
că ai considerat drept o mare onoare
să lustruiești ghetele
lui Franț Ioșca, bătrânul Împărat.
Eram lângă graniță, dar nu dincolo
de ținutul de flecari în care te-ai născut.
M-am declarat de acord chiar de-ntr-o zi
fără să trag un glonț
din pușca mea Webley Scott 7,65,
fără să ucid și fără să posed
nici măcar umbra artei militare,
făcusem front în fața celor câteva zdrențe
ale oștirii dușmane. Însă m-am întrebat
care să fie fărâma de onoare
ce-mi lunecase printre degete
și nu-mi dădusem seama. Există-ntotdeauna o pereche de cizme
care așteaptă peria și lustrul,
există-ntotdeauna un moment chiar imperceptibil
pentru care se poate folosi fără s-o risipești
o vorbă cum e onoarea.
Nu e vorba de cizme sau de alte
înălbitoare de morminte. E un fapt
că onoarea ne-apare când e cu neputință,
când seamănă ca două picături de apă
cu geamăna-i, rușine. Un străfulger
între două hotare non-teritoriale,
o lumină care întunecă tot ce rămâne,
aceasta e onoarea pe care n-am avut-o
pentru că lumina nu e făcută doar
pentru ochi. Aceasta este amintirea mea, singura
care se naște la un hotar și nu îl depășește.

Iannis Ritsos - De Netrecut

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Erau oameni curajoși.
Dar nu se lăudau cu asta.
Termometrul s-a spart, mercurul s-a împrăștiat.
Când am ajuns la graniță, ne-au oprit.
Pașapoartele false erau valabile.
Noi nu am trecut.

Nichita Danilov - Levitație

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Atunci când era lună plină,
bătrânul Foma,
care-și înjghebase un adăpost la marginea pădurii,
din tot soiul de lădițe
și de carcase și roți de automobile uzate,
se dădea jos în toiul nopții
de pe patul său
confecționat din sârmă,
acoperit cu un strat
subțire de ierburi și frunze uscate,
și tămâind în jur
mestecenii și brazii,
se înălța în văzduh,
plutind cu cârjele subsuoară
deasupra graniței proaspăt arate,
din care se ridicau
aburi ușori atrași de luna plină.
Uneori, văzându-l înălțat în văzduh,
soldații îl ținteau de departe cu mitraliera,
dar gloanțele treceau prin trupul său
devenit transparent
fără să-i pricinuiască nici o rană.
Așa plutea bătrânul Foma
până la satul vecin,
până la căsuța lui căzută în paragină
cu stâlpii năpădiți de melci
și șindrila putredă,
căsuță ce se află acum într-o altă țară,
și după ce se așeza pe prag sau pe horn
cu picioarele încrucișate sub el,
rostind o rugăciune,
levita la trei metri de pământ,
într-un sicriu zburător,
acoperit de cochilii de melci și de suave aripi de fluturi,
și trecea înapoi granița,
– când se crăpa de ziuă –
în chilia lui ridicată la marginea pădurii…

Aneta Stan - Grănicerul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Frunzuliță ghiocelu’, dor
Cât de mândru-i grăniceru’, dor
Își ia arma și se duce, dor
Noaptea, când îi somnu’ dulce, dor
Și pleacă în patrulare, dor
La borne și foișoare, dor
De-i furtună, de e ger, dor
Grăniceru’-i grănicer, dor.
Patrulează și gândește, dor
La țara ce și-o păzește, dor
La țara ce și-o păzește, dor
La sătucul ce-nflorește, dor
La părinții ce-i dorește, dor
La mândruța ce-o iubește, dor
Și-l apucă zorile, dor
Străbătând cărările, dor.
Frunzuliță de lalea, dor
Militaru’ zicea-așa, dor
Frunzuliță de lalea, dor
Militaru’ zicea-așa, dor
Cătănia n-ar fi grea, dor
De-ar fi mândra alăturea, dor
Puşca-i grea, oţelu-i rece, dor
Doru’ de mândra nu-i trece, dor

Vasile Copilu-Cheatră - Povata

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Fratelui meu Ștefan.
Privește hotarul acesta de țară, nepoate,
Și spune tu, dacă știi, că se poate
Ca mejdia lui să fie trasă întâia oară,
Prin inimă de mamă și vatră de țară.
Aici, pe unde trece granița hicleană,
Cu unduiri de taine și cuibări de mreană,
Am hălăduit, nepoate, de când ne-am născut,
Cu piepturile noastre ridicându-i scut.
Vezi, acolo unde stă grănicerul acuma pe loc,
Își dorm somnul lor de veci strămoșii într-un soc,
Iar dincolo de el aveam o stână noi,
Iar iarba, când înfloare, vorbește de eroi.
Atunci, cum ne-am uita pașii țesuți de când ne știm,
Pe covorul gliei noastre cu arnici ca-ntr-un chilim?
Cum n-am putea visa, nepoate, bate-i-ar pustia,
C-o să ne-ntoarcem iarăși unde ne fu moșia.

Byron - Granița-n Răniță

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Eu mi-aș băga
Granița-n răniță, țara în răniță
Și.. gata.
M-aș stabili
lângă o altă graniță, le-aș scoate din răniță
Și.. gata.
I-aș păcăli, că n-ar ști,
că am o țară în răniță și-o graniță-n răniță
Și.. gata.
Eu mi-aș băga
Viața în răniță.
M-aș stabili
lângă o altă răniță
Și.. gata.
Eu mi-aș băga
Granița-n răniță, țara în răniță
Și.. gata.
M-aș stabili
lângă o altă graniță, le-aș scoate din răniță
Și.. gata.
I-aș păcăli, că n-ar ști,
că am o țară în răniță și-o graniță-n răniță
Și.. gata.
Eu mi-aș băga
Viața în răniță.
M-aș stabili
lângă o altă răniță
Și.. gata.
Gata!