Cumicu – Granița Dintre Noi și Civilizație

Suntem la granița cu realitatea și civilizația
De alcooliști, fomiști e încă plină stația
Lăcomie și dispreț, asta e nația
Se adoptă copii ca să se fure alocația
Parlamentarii-ți fură de la gură pâini cu trei mâini
Nu le e de-ajuns vila, piscina le trebuie și cușcă la câini
Candidații promit multe la urne
Și-avem berbeci ca să-i urmeze-n turme
Sărbătorim Valentine’s, ne pișăm pe Dragobete
Confundăm iubirea cu vene tăiate-n chiuvete
Unii citesc reviste, alții plâng după piz. de
Restu stau în fața primăriei cu chibrite și canistre
Credem în ce zic reclamele, nu ce zic părinții
Aici ori te rogi zilnic, ori înjuri sfinții
E paradis pentru mafie, cerșetori cu pungi de rafie
Își duc zilele-n cartoane, ajung o stafie
Încă mă mișc lejer, sub cer, nu cer minuni
Cer lipsa de prostie și de furăciuni
Mă simt în epoca de piatră când rămân stană
Și-mi duc zilele-ncet din cramă-n cramă
Privesc cu stupoare, viitoru-n negru-n care
În sărăcie doar prostia și agonia ia amploare
Aștept cu nerăbdare, acel moment în care
N-o să fie grațiați comuniști din închisoare