glasuri – Versuri.pro

Salvatore Quasimodo - Morții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mi-a părut că glasuri se deschideau,
că buze căutau ape,
că mâini se ridicau spre ceruri.
Ce mai ceruri! Mai albe decât morții
care mereu mă trezesc încet;
umblă desculți, nu se duc departe.
Oare gazele sorbeau din izvoare,
vânt umbla prin măceși
și ramuri ca înalțe stelele?

Ovid Densusianu - Glasurile Vieții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Glasuri de aramă
Printre codri-adânci,
Glasuri ce ne cheamă
Dincolo de stânci.
Glasuri peste valuri
De cântări de-argint,
Glasuri de Sirene
Ce mereu ne mint.
Glasuri de morminte
Ce ne-opresc în drum
Și ne fac să plângem
Între „ieri” și „acum”.
Pentru ce mai tare
Răsunați voi azi?
Parcă-aleargă vântul
Peste munți de brazi.
Suflete, deschide
Temnița-nghețată
Solilor vieței
Ce la poarta neagră –
Poarta sihăstriei –
Vin acum să bată.

Alexandru Philippide - Glasuri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

De unde vin? De unde se coboară
În mine nălucirea lor adâncă?
Vor fi rămas din vremi de-odinioară?
Se smulg din vremi neîmplinite încă?
Câte tăceri s-or fi topit în ele,
Că sunt atât de limpezi și de pline!
Făcute-s printre înalte bolți senine,
S-alunece pe lungi priviri de stele.
Din stele chiar vor fi venind! Sau, poate,
Un băștinaș din alte lumi străbate,
Cercetător, atât amar de drum
Și la fereastra minții mele bate
Cu-o mână străvezie ca de fum.
O, glasuri care m-ați ales popas,
Când n-oi mai fi și eu decât un glas,
Ma veți lua pe calea de apoi
Prin vămile văzduhului cu voi,
Sau mă veți părăsi în drum, stingher,
Uitat, pierdut în vreun străin ungher
Al cosmosului fără jos și sus,
La fel cu-atâtea glasuri ce s-au dus?