Versuri corectate și adnotate
Am vrut să-ți dau zăpezi din cerSă te-mbrac într-o rochie de gheațăSă-ți țes alura-n misterDin crengile reci la față.Să-ți port frigul-n pașii meiSă-ngheț sub neaua ta divinăEu să te vreau când nu mă vreiȘi chipul tău rupt de lumină.Să-mi fie gerul nedoritAtunci când caldul mă cuprindeTu să mă-ngheți, că-s dezvelitDe primăveri, de ierni cumplite.Să tremur … Citește mai mult
Cuvânt, furtună, gheață și sânge vor forma în cele din urmă o chiciură comună.
Pe unde-a stat bezna ca zațulstrăluce o noapte de ger.Ce duh prinde vântul cu lațulși-l bagă în cușcă de fier?Pe urma viforniței, suieo lună de rece mărgean.– Dă-mi apă să ferec statuie,dă-mi apă, nevolnic țigan!– Stăpâne, ce faci? Îndurare!cu lacrimi ciubotele-ți ud.Din șubă, boierul răsaremai hâd, mai sălbatic, mai crud.Dar ei, prinși în brațe și-n … Citește mai mult
Pe vasta întindere a nordului într-o noaptese făcea că alergam ca un zeuspre hanul unde mi s-a șterpelit fularulacolo în neantul lucrurilor în numirile lor arbitrareprintre ignoranțele, ereziile și erorile melepe sub stelele albe, ce să mai ziciubita mai continua să mă aștepteîn racla ei de preafrumoasă adormită.Și se făcea că rămâneam cu eaîmbrățișați sub … Citește mai mult
Cu foc în priviri, un lup nostalgicAleargă prin tăcerea nudă.Nu află decât umbrele cerului peste gheață,Ascunzând șerpi veninoși și scurte vieți de toporași.
Mă-ta pe gheață șiTactu pe rațăMamaia la tigaieTataia la parnaie.
Când viața începe să doarăE panică mare-n țarăAtârnă de gât o chitarăHai, să evadăm!Când taxele azi ne sugrumăTrezește-te, nu-i de glumăMăcar o dată pe lunăHai, să evadăm!Să spargem gheațaSă trăim viațaSă spargem gheațaSă trăim viața.Domnii ce poartă cravatăLa televizor se ceartăNe-au pus chiar și taxă pe artăHai să evadăm!Cu zâmbetul larg și-o chitarăSe face lumină … Citește mai mult
Pe lacul înghețatCe iarna rece îl dezmiardă,Se ceartă veseli porumbeiiDansând pe pufoasa neaua.Ninge-ncet cu fluturi albiPe gheața tare, în vis de iarnăCer și lac, îngemănateLa orizont îmbrățișate.Ceața rece se ridicăDe pe ghețuri aburindă,De pe cer luna pleacă…Și deasupra soarele triumfă.O nouă zi pe cer se arată,Pe cer soarele triumfător străluce…De sub gheața răcoroasăViața crește, reînvie.
Ce stație-ntunecată, ce vitrine,Miros de asfalt în jur și gheață sub picioareȘi spatele-mi străpunge cu-o privire,Un felinat mocnind în frig, dar nu mă doare.Picioarele-mi înfipte stau pe locTot înecându-se-n asfaltul sur și rece.Privind înainte să pășesc nu pot,Nu vreau, mă tem că frigul nu va trece.
Iau un pumn de gheață,Râd, dar îmi e greață,Sângele-mi aprindezâmbetul pe față.Uită-mă pe scară,Este prima oară,vai, ce bucurie,cred c-o să mă doară,cred c-o să mă doară.Tre’ să las distanță,liniște, speranță,vocile n-ascultă,câtă ignoranță.Care este scopulcând îți arde locul,crezi că mai conteazăcine face focul?.cine face focul?cine face focul?.să trecem peste asta,să trecem peste asta