gard – Versuri.pro

Marcela Benea - Gardul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Surorii mele, Ileana.
Tu pe toate le vezi chiar de stai cu ochii închiși:
șacali, cu dinții de fier,
trag de scândura gardului
ce împrejmuie a copilăriei fericită ogradă,
o vezi pe mama, cum plânge,
pe pragul casei,
părăsită de vlagă.
Lovituri de ciocan, de topor ascuțit,
dezbat ale cerului cercuri albastre –
nori zdruncinați:
ploaia aceasta va fi tulbure-tulbure,
nespălat va rămâne, mânjit,
trupul istoriei ce și prin curtea noastră
a trecut.
Tu, care vezi totul aievea,
chiar de stai cu ochii închiși,
mai ai oare curaj
să asculți cum plânge și acum
gardul nostru de scânduri, alb-văruit,
târât în urma unei istorii hidoase?

Christian Morgenstern - Lațul de Gard

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Un laț de gard a fost nițel
Cu goluri ca să vezi prin el.
Un arhitect ce l-a văzut
Așa-ntr-o seară, a apărut.
Și a luat golul acasă
Făcând din crăpături o casă.
Iar gardul a rămas mahmur
Fără nimic jur împrejur.
Cum gardul n-arăta nicicum
Senatul l-a retras din drum.
Iar arhitectul dispăru
În Afri- sau Americu…

Sesto Pals - Unde Ne-Am Întâlnit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Gardul acela putred care stătea să cadă
În paragină
În curtea unde nu plângea, nu râdea
nimeni
Spre stradă
Pe care nu trecea nimeni niciodată.
Nu auzeam amândoi prin același vid
La limita nimicului cu nimeni
Așa erau sufletele noastre
Unite prin același gard…

Sava Negrean Brudascu - Măi Vecine, Prieten Bun

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Măi vecine, prieten bun,
Tocmește-mi gardul la drum,
Și mi-l fă tot din nuiele
Să nu se vadă prin ele,
Să nu vadă vecinii
Pe badea când a veni.

Nevastă de peste drum,
Nu-mi trimite-atâta fum,
Că mâncarea nu ți-o mânc,
Numai dragostea ți-o stric,
Băutura nu ți-o beau,
Numai dragostea ți-o iau.

Nevastă cu casa-n colț,
Ține-ți drăguț dacă poți,
Eu de-aș fi de acolea
Zece drăguți aș avea,
Că la nime’ nu-s datoare
Și mi-i casa ca și-o floare.

Nevestele-s blestemate
Că mă grăiesc pe la spate,
Că mă grăiesc pe la spate
C-am drăguți în șapte sate,
Mă grăiască mult și bine,
Ele-n veci n-or fi ca mine,
Eu cu casa lor n-am treabă,
Dar gura badii mi-i dragă.

Elena Mândrescu - Primărașul Satului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Primărașul satului
Mi-a rupt chinga gardului
Că tot a sărit pe gard
Să vadă de am bărbat,
Și-o fost chinga de răchită
Și s-o rupt dintr-o izbită,
Propteaua o fost de brad
Și-o picat la mine-n prag.
Strigătură:
Și-o fost chinga de răchită
Și s-o rupt dintr-o izbită.
Ardă-l focul de primar
C-o fost mare gospodar
Când avea femeie-avea,
Pe mine nu mă vedea,
Dar amu’ când l-o lăsat
Tot îmi umblă pe sub gard
Să-i dau florile-nflorite
Și buzele rumenite.
Strigătură:
Dar amu’ când l-o lăsat
Tot îmi umblă pe sub gard.
Eu n-am buze rumenite
Că-s la altul juruite
Și nici flori nu am de dat
C-am plătit de le-am udat,
C-am plătit de le-am udat
Cu banii pe sărutat,
Și-am plătit de le-am plivit
Cu banii după iubit.
Strigătură:
C-am plătit de le-am udat
Cu banii pe sărutat.
Fost-ai, bade, cât ai fost
Și de dulce și de post,
Ai fost dragă orișicui,
Și-ai rămas al nimănui,
Uite-aici, în râpa asta
Ți-o mâncat lupul nevastă,
Nu știu-i lupul ori bursucul,
Ori bădița-i cu surtucul.
Strigătură:
C-așa-i vremea trece, trece,
Ce-o fost cald se face rece,
Ce-o fost tânăr s-o trecut,
Ce-o fost frumos îi urât
Și tu ai îmbătrânit.

Octavian Paler - Rugați-vă Să Nu Vă Crească Aripi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Vanitatea m-ar îndemna să pretind că am depins exclusiv de caracterul meu în viaţă (nu ne asigură bătrânul Heraclit că destinul este propriul nostru caracter?) sau că soarta a ales împrejurări deosebite pentru a mă călăuzi pe un drum sau altul. Adevărul, însă, mă obligă să fiu modest. Am depins de multe amănunte, dar gardul pe care am stat cocoţat înainte de a pleca la liceu a constituit placa turnantă a vieţii mele. Dacă-l săream, aş fi fost cu siguranţă altul acum. Pentru că n-am făcut-o, am intrat pe un alt coridor al destinului.
Din multe puncte de vedere, gardul acela reprezintă un simbol. El a constituit eşecul primei şi, probabil, singurei aventuri pe care am plănuit-o. A fost prima mea nehotărâre importantă. Şi prima răspântie. De aici aş putea trage concluzia că o viaţă e o sumă întâmplătoare de amănunte, o improvizaţie continuă între o naştere si o moarte. Sunt totuşi convins că există o logică dincolo de detalii.

Laura Lavric - La Gardul cu Harțapele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

La gardul cu harțapele
Nu-i nici hat și nici nuiele,
Ci-i o sârmă înghimpată
Și portița-i legată,
Legată cu sfoară-n zece
Să nu poată nimeni trece
Ca să intre în ogradă
Pe vecină ca s-o vadă.
Vai, vecina mea, săraca,
Bea de când i-o murit soacra
Și tare o mai jelește
Păhăruțul când golește,
Dar cât are sticla plină
Caută-ntruna pricină
Că Mitruț-al ei, săracul,
Fuge de nu-și vede capul.
Și strigă pe după șură:
– Măi nevastă tare-n gură
Ți s-o îngroșat obrazul
Și ne-o năpădit necazul,
Ce mă fac eu, vai de mine,
Că ne-am făcut de rușine,
De rușinea satului,
N-avem în ograd-un pui.
N-avem în ograd-un pui,
Nici să bat a gard un cui,
Dar sticluțe câte vrei,
Pe ce boala le mai iei?
– Taci, Mitruță, tu nu știi
Că eu beau pe datorie,
Și mi-oi plăti datoria
La toamnă când strângem via.

Adrian Păunescu - Morminte la Gard

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Imperceptibil, tragic, revanșard,
prin cimitir mormintele pustii
vâslind din cruci, se-apropie de gard,
să-ntrebe de ai lor dacă sunt vii.
Și ere geologice străbat
pentru-a-și găsi, în cimitirul strâmt,
o cale către gardul ruinat,
că este grea mișcarea prin pământ.
Și ele-ajung atâta de târziu
acolo unde viii pot vedea,
încât nici vorbă de-a găsi un fiu
și de-a-și aduce-aminte cineva.
Și, ca să fie un coșmar întreg,
mormintele ajunse lângă drum,
printr-un efort de iarbă înțeleg
că-n cimitir sunt și ceilalți acum.
Se mișcă greu mormintele pe-alei
și crucile dau sunet și ecou
când morții se mai caută-ntre ei,
atât de singuri, c-ar muri din nou.
Ca și atunci când încă erau vii
și când la drum iubirea îi scotea,
ei între ei încet ar tăinui,
pe-o laviță întinsă la șosea.
Dar nu mai au cu cine sta la porți,
nici focurile-n uliță nu ard
de mii și mii de ani, și toți sunt morți,
degeaba vin mormintele la gard.

Ada Milea - Oaia Mică

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Oaia mică vrea să sară
Gardu’ până-la primăvară.
Oaia mică vrea să sară
Gardu’ până-la primăvară.
Toată iarna exersează,
Îndelung se antrenează.
Oaia mică vrea să sară
Gardu’ până-la primăvară.
Primăvara-nverzește,
Oaia mică se ivește,
Face săritura bună,
Și ajunge drept în lună.
Baciu tare supăratu’
Cin’ l-o pus să facă gardu’
Până la lună-nălțatu’
Să nu-l sară necuratu’.
Baciu tare supăratu’
Cin’ l-o pus să facă gardu’
Până la lună-nălțatu’
Să nu-l sară necuratu’.

Arbatel Filotheanu - Gard Cu Gardă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Într-o lume cu mult gard
Procopsit cu câte-o gardă
El e parfumat cu nard
Lângă ea pe o brancardă.
El e gard şi ea de gardă
El e bard şi ea o bardă
El guard, ea cu brasardă
Amândoi să se dezmiardă.
Cerinţa oricărui bard
Goliard şi ifosard
E să aibă doar o gardă
Cu sau fără halebardă
Chiar dacă e panicardă
Care uneori să-l ardă
Cu măciuca sau c-o joardă
Dacă sare peste coardă..
Ea pe gard şi el sub gardă
Cu haloul la mansardă
În extaze să se piardă!