Versuri corectate și adnotate
Înțeleptule, acesta-i locul de-a grăi molcomdespre cât prețuiește-nțelepciunea la un om.Deci vorbește și arată ceea ce-i în mintea ta,dă-i merindă în ureche celui ce te-o asculta.Ea, priceperea, e darul, dintre daruri mari, cerești,cel mai bun, și-i faptă bună-n laude s-o preamărești.Ea, priceperea, în viață-i călăuza tuturor,inima îmbucurându-ți, ea îți sare-ntr-ajutorși în lumea pământeană și în … Citește mai mult
Epigrama.Dacă nu se duce minteaSus la ceruri sau la moarte,Prea ușor se rătăceșteLa vorbirile deșarte.Și de nu se odihneșteMila păcii întru noi,Vom găsi mereu pricinăDe gâlceavă și război.Iar când nu ne dăm silințaSpre cunoașterea de sine,Cântărim mai totdeaunaNumai faptele străine.
„Răpește-ți femeia ce-n inima ta a pătruns!”Gândesc toți bărbații; femeile fură pe-ascuns.
Și totuși ce este munca? De ce a ara e muncă? De ce a gândi e muncă? De ce a spera sperare e muncă? De ce a visa visare e muncă? De ce a clădi clădire e muncă?Poate că a venit vremea să fim cu toții talentați. (..)Adolescenți, voi visători care vă pregătiți de muncă … Citește mai mult
E destulă metafizică în a nu gândi nimic.Ce gândesc eu despre lume?Dar ce ştiu eu, ce gândesc despre lume?Doar de-aş cădea bolnav m-aş gândi la asta.Ce idee am eu despre lucruri?Ce părere am despre cauze şi efecte?Ce-am cugetat despre Dumnezeu şi sufletŞi despre facerea Lumii?Nu ştiu. Pentru mine, a gândi la asta e a închide … Citește mai mult
Ce bunăvoință e a gândicum fluturele în zig-zag, fluturând.Ce blândețe să ți se pară că ești;ce dulceață mi se pare profesiunea de călău,aproape la fel ca dulceața de a fi moral.Am văzut.Am uitat.
Aduc frigul. Mă vezi mereu notând, urmărind, calculând, observând, contemplând, meditând la realitatea macro-fenomenală. Ploaie, te rog, curăță, du mai departe misterul, dar eu ating cerul, mă disociez și zbor. Trec dincolo de elemente, cuminte ating primul mișcător. Culmi prăpăstioase în vârful unei flori fără petale, ești doar un muritor și mori. Păstrezi esența pe … Citește mai mult
Și poate de aceea, că nu suntem metaliciși nici încetiniți, și nici lemnoși, –de aceea poate, când cocoșii galicise bat cu penele-nfoiate și frumoși, –noi ridicăm din noi, un glob de gând spre vidși-l sprijinim în palme, deasupra, sus,și soarele se alungește spre el și își deschidîncă ceva din eleluminile de nespus.Și se curbează câmpul … Citește mai mult
O, prietene, te iubesc, gândește-tecu grijă! Dacă sunteți îndrăgostiți,atunci de ce dormi?Dacă l-ați găsit,dă-i-l, ia-l.De ce îl pierzi din nou și din nou?Dacă sunteți pe cale de a cădea în somn greu oricum,de ce să pierdeți timpul pentru a netezi patulși aranjarea pernelor?Kabir vă va spune adevărul: aceasta este iubirea:să presupunem că trebuie să-ți taie … Citește mai mult
El îmi spuse:scrisul este un mod de a încetini gândirea,de a desena primitivchipul ființelor fără chip,degetele pipăitului pur –cel care a fost mai dinaintede crearea degetelor și a lucrurilor.O, tu, viteză,inimă în balans,împingând migrația popoarelor celuleroșii și albe.Inimă, tu, cea mai repede,inimă, tu, zeitate a magneților!Au făcut chip al tău din bronzși unul din fier,dar … Citește mai mult