galceava – Versuri.pro

Marin Sorescu - Între Vecine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cum făcea a lui Jaliu ca s-o înfurie
Pe Măria Bălii, vecina ei.
Dădea gură la vite, striga păsările, câinii.
-Hea, hea! Nea, Priene! Gâţi, gâţi! La vale, la vale cu voi!
(Casa Măriei era mai la vale.)
Na, Scandal! (Avea și-un cățel, Scandal.)
Și Măria se plângea lui Dumitru lui Chirimenț
-Jaliu, fir-ar al dracului, Jaliu mi-a adus sărăcia Boghii.
Măria venea pe la noi cu furca-n brâu
Și punea furca așa pe pat și se culca lângă ea.
– Păi, bine, fă, cu furca ce mai veniși,
Dacă te culcași? zicea mama.
– Lasă-mă, că nu mai văd să torc.
– Ba ți-e lene.
– Ei, mă, nu-mi crede nimenea..

Ion Hristofor - Cumătrele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Haaiii haaiii
Frunzuliță mătăsoasă, aseară pe-nserat
Ne-am găsit bărbatul beat, fă cumătră, fă
Nervos și hărțăgos, dintr-un pumn ne-o dat în jos
Că ne-o-ntors bolfa pe dos, fă cumătră, fă

Toată ziua eu la lucru, el acasă cu băutul
Seara începe buclucul, fă cumătră, fă
Eu mă pun să-i fac mâncare, dar el sare la bătaie
Ni-o dat în cap și c-o tigaie, fă cumătră, fă

Ca avem cu toți un gând, să-nțelegem din cuvânt
Astai viața pe pământ, mai cumătri, băi (x2)

Haaiii haaiii
Tare-i bun la băutură, că mulți o mai duc la gură
Și nu au nici o măsură, fă cumătră, fă
Când bei două-trei pahare, ești un om ca fiecare
Nu sări la nimeni la bătaie, fă cumătră, fă

Of, taci cumătră, spun și eu, am și eu un nătărău
Cum se-mbată, tare-i rău, fă cumătră, fă
Și pățește numai eu, coastele și capul meu
Nici n-am cum să zic vai de eu, fă cumătră, fă

Haaiii haaiii
Frunzuliță de pe trestie, mai cumătri, spun cum este
Așa le trebuie la neveste, mai cumătri, mai
Că femeia-i și bună, da tare-i rea de gură
Și se face cam nebună, mai cumătri, mai

Eu îi spun că-s bărbat și pun mâna pe-un harag
S-o pălesc deodată-n cap, băi cumătri, băi
Dac-ar fi ea mai tăcută, n-ar fi des așa bătută
Și-ar fi viața mai plăcută, băi cumătri, băi

Ion Brad - Gâlceava Nouă Între Faust Și Mefisto

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Faust:
Tinere domn, prieten și dușman,
Prea bine știu, mă ispitești de-o viață
Să batem palma întru nemurire.
Totuși te rog, mai prelungește-un an,
Și dacă poți pe dascăl îl învață
Să nu se mire ca un proaspăt mire
De tot ce-n viață singur s-a mințit….
Mefisto:
Te pomenești, Maestre, că ești îndrăgostit!
Nu prea cunosc viața ta secretă
Ca să-ți găsesc vreo nouă Margareta…
Vrei sincer, adevăru-ntreg să-ți spun?
Bătrâne Faust, ești nebun!
Din limpezimea gândurilor reci,
În valurile tulburi vrei să treci?.
Faust:
Cinic te știu și cinic ai rămas!
M-ai văduvit de tot ce, tinerește,
Stârnea în mine îngerescul glas
De dragoste ce lumea o-nflorește.
“Oprește clipa! ” am strigat ades,
Când tu, cu duhuri rele împrejururi
Răstălmăcirați orice înțeles.
Doar tinerețea poate fi de-a pururi
Al vieții noastre prim și ultim prag! ….
Mefisto (doar pentru el) :
E-ndrăgostit lulea acest moșneag!.
Faust (așteptând) :
Ai zis ceva? Nu vrei să îmi răspunzi?.
Mefisto (tot pentru sine) :
Doarme cu capul între sâni rotunzi….
Faust:
Tacerea ta îmi spune iar că dracul
Ascuns printre iubiții mei adepți
Ne poate da pe toți de-a berbeleacul
Crezându-i doar nebuni pe înțelepți!.
Mefisto (cu voce tare) :
T;i-am auzit aceste gânduri sumbre.
Dar ia privește-n jur, să vezi, Maestre,
Că-n loc de tineri, un convoi de umbre
Care-au deprins amorul prin palestre
Năvală dau acum să-ți facă placul!.
Faust (pentru sine) :
Știam de mult că-i mare meșter dracul!.
Mefisto:
Taci? Nu-mi răspunzi? Dovada clară
Că te-ai îndrăgostit a suta oară!.
Faut:
Dacă zici tu, așa poate să fie!
O dragoste ca focul care trece
De la o casă, scrum făcând o mie…
Iar vinovatul, ca o stâncă rece
Și rob al tău, supus pentru vecie…
Hai, șterge-o, că privirea ta miroase
A misticism și râncedă pucioasă!.
Mefisto (diabolic) :
Fa cum îți place! Poți să te întorci
La toate preacuratele femei
Pierdute înc-odată printre porci
Și grohăind în febre ca și ei….
Faust:
Așa vezi lumea? Dragoste sublimă
La tine doar cu mâzgă face rima!
Hai, lasă-mă să plec!.
Mefisto:
Nebun bărbat,
Nu eu pe tine, tu m-ai fost chemat!
Un an ziceai să-ți dau? Poftim, o mie!
Du-i, dacă poți, pe toți în veșnicie….
Goethe (apare, abia stăpânindu-și mânia) :
Îmi încurcați prea rău filosofia!
Plecați și-mi mai citiți o dată cartea!
E dragostea mai tare decât moartea!
I-am prea gustat dulceața și amarul!
Acum când toți deplâng octogenarul,
Cu ea în brațe vreau să trec hotarul….
Faust (revine) :
Care hotar? Nu-i lanțul nesfârșit
Al celor ce frumosul în lume l-au iubit?.
Mefisto (îndrăzneț) :
În dragoste, poeții ca vandalii-s!
O pot lua pe urma lui Novalis,
Pot fi luntrașii de pe Rin… Și, vai,
Cum pier privind spre stânci la Lorelei!.
Goethe (supărat) :
Plecați! v-am spus. Voi judecați poeții?
Dar cine oare suferă ca ei
Când se trezesc în roua dimineții
Desculți, damnați, dar murmurând idei
De fericire, de mister, de-o alta
Minune a iubirii, mai înaltă!.
Deși nu se cuvine, îi întrerup, le strig:
– Îndemnurile toate sunt foc aprins ori frig!
Cât soarele-și mai joacă amurgul în ferești,
Suflet bătrân, ai grijă să nu întinerești!
(2007)

Valeria Peter Predescu - Strigătură la Găină (Frunză Verde de Sulfină)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Frunză verde de sulfină,
Ia, ceteraș, arcu-n mână,
Zi-mi și mie la găină,
Și zi-mi rar, nu mă păzi
Că mă tem că oi greși,
Că eu nu-s de pe-aicea
Să nu mă râdă lumea
Că nu știu mândru striga,
Că eu-s de pe Sălăuța,
Țucu-vă la toți gurița!
Faceți-mi un pic de larg
Să mă cobor de pe prag
Că-s micuță și nu-ncap
Că nănașul mă așteaptă
Să-i duc o găină fiartă
Și-mi tot trage cu geana,
Mie-atâta mi-i mintea
Și i-oi da lui găina,
Găina-i bine ținută,
Plătește mai mult de-o sută,
Nu lăcomesc la parale,
Dar nănașul mi-i drag tare,
Nu lăcomesc la bănuți,
Dar l-aș lua de drăguț.
Hai, nănașule-n grădină
Să-ți spui prețul pe găină,
Că-n casă cu oamenii
Nu ne putem târgui,
Nu ți-oi cere, nănaș, mult,
Numai să-mi dai un sărut,
Pe la nunți cât am umblat
Odată m-o sărutat
Un nănaș cu barbă albă
Și de-atuncea-s tot beteagă,
D-amu’ de m-ar săruta
Un nănaș ca dumneata
Poate că m-aș vindeca.
Nănășucă, draga mea,
Nu gândi că-i chiar așa,
Dar îmi place să glumesc
Lumea s-o înveselesc,
C-așa-i mândru la nuntă
Voie bună cât de multă!
Aicea mi-i bărbatul
Și mi-o făcut cu ochiul,
Mi-o făcut cu ochiul drept
Să tac că mi-a fi bugăt.
U, iu, iu, ce bine-mi pare
C-am celui nănaș mare
Că mi-o dat o sută-ntreagă
Și găin-o fost beteagă.