furnica – Versuri.pro

Ana Blandiana - O Furnică Poetă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

În timp ce scriu
Pe tocul meu
Se urcă o furnică.
Știe și știu
Că n-are de ce
Să-i fie frică.
Nici s-o alung,
Nici s-o omor,
Nu-mi stă în fire.
O singură nenorocire:
Fără s-o observ, din greșeală,
S-o moi cu penița în cerneală
Și să devină singura furnică albastră
De pe planeta noastră.
Ba, dacă bea din cerneală un pic,
Nu se mai poate face nimic:
Devine singura furnică poetă
De pe planetă.
Și atunci, trebuie să facă cerere
Și reclamație
Să fie primită (de greiere!)
În uniunea de creație.

Marin Sorescu - Greierele și Furnica

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

– Surioară dragă, am…
– Am venit să-mi dai și mie…
– Pân’ la primăvară…
– N-am.
– …un grăunte… ai o mie.
– N-am.
– Dar toată lumea știe:
E doar lucru cunoscut.
– Am, da’ nu vreau
să-mprumut!
Astă-vară ce-ai făcut?
– Am cântat…
– Acuma joacă!
– Îmi e foame, c-aș juca…
– Joacă…
– Nu mă enerva,
Că-s nervos… îmi dai, or…
– Ba.
– Ești zgârcită…
– Mă-nchin.
– da’ o să te-ntind puțin.
Și-agățând vioara-n grindă
Greieru-nșfăcă furnica
Și-ncepu „să o destindă”.
Și-a bătut-o zdravăn, vere!
Apoi s-au oprit. Tăcere.
Amândoi stăteau ca muți.
– Ei, acuma mă-mprumuți,
Surioară?
– Cu plăcere.

Cleopatra Stratan - Elefantul și Furnica

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Merge elefantul singur seara pe alee
O furnică-i dă din mână, chipurile, să steie
El măcar nu se uită și nici n-are frică
Dar furnica cheamă încă o furnică
Unde-s doi, puterea crește, spune-o vorbă veche
Oi fi tu elefant, dar dacă n-ai pereche-i greu
Situația-i tot mai mult a ploaie
Furnica-i hotărâtă să-l ieie la bătaie
– Pe elefant?
– Pe elefant să se-nțeleagă
– Există-o lege…
– Există-o lege, dar nu leagă
– Nu te supăra
La la la la la la la…
La la la la la la la la…
La la la la…
Vede elefantul cum că treaba-i tot mai slută
Cheamă garda, dar nici garda sigur nu-i ajută
Poate-ar fi mai bine să se-mpace cu furnica
Că dacă nu, nu-l mai ajută nici Baba-Nica
În sfârșit, după atâtea condiții puse
Elefantul cade de acord cu părțile opuse
Dar la urma situația, când era mai calmă
Furnica pe neprins de veste, când îi arde-o palmă
– Lui elefant?
– Lui elefant să se-nțeleagă
– Există-o lege
– Există-o lege, dar nu leagă
– Nu te supăra
La la la la la la la…
La la la la la la la la…
La la la la…

Cantece pentru copii - Melcul Supărat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Vine melcul supărat
O furnică l-a pișcat
Și cum vine, pâș-pâș-pâș
Se-ntâlni cu-n cărăbuș
Strigă melcu-n gura mare:
– Nu te mai prăji la soare,
Date-ncolo, nu-mi sta-n drum
Că te iau în coarne-acum.

Jean De La Fontaine - La Cigale și la Fourmi (Greierele și Furnica)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Greierele și Furnica, traducere liberă de Marius Alexandru.
De cu zori și până-n seară,
Bucuros cu-a lui chitară,
Vara-ntreagă a petrecut,
Nici în cot nu l-a durut.
Dar când iarna a venit,
Când crivățul s-a pornit,
Greierele, trist, flămând,
S-a trezit speriat de-un gând!
Ce mă fac eu până-n vară?
Fără-o boabă de secară,
Fără-o ramă, fără-o muscă,
Vai, stomacul mi se uscă!
Și se duse la vecina,
Seara… așa… mai înspre cină,
Doar-doar, “ceva pică”,
De la harnica furnică.
-Vecinuță, draga mea,
Mă lovește foamea grea,
Mi-e greu și e… neplăcut,
Dar ți-aș cere împrumut,
Niște boabe… ajutor,
Peste iarna să nu mor,
Cu dobânda aferentă,
Te rog, nu fi indiferentă!
-Eu îți pun doar o-ntrebare,
Cum de nu ai de mâncare?
Vara-ntreagă de ce-ai stat?
Când eu zilnic am lucrat!
-Oh, dar eu aș vrea să știi,
Am cântat noapte și zi,
Veselie-n toată țara,
Că aproape-am rupt chitara.
-Dacă numai ai cântat,
Nu cred că e vreun păcat,
Sincer, nu mă interesează,
Acum du-te și dansează!

Grigore Vieru - Furnica

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Suie frunza, urcă ram: / „Tare mult de lucru am!” / Trece valea, trece coasta: ... →

George Topârceanu - Balada Unui Greier Mic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Peste dealuri zgribulite,
Peste țarini zdrențuite,
A venit așa, deodată,
Toamna cea întunecată.
Lungă, slabă și zăludă,
Botezând natura udă
C-un mănunchi de ciumafai, –
Când se scutură de ciudă,
Împrejurul ei departe
Risipește-n evantai
Ploi mărunte,
Frunze moarte,
Stropi de tină,
Guturai..
Și cum vine de la munte,
Blestemând
Și lăcrimând,
Toți ciulinii de pe vale
Se pitesc prin văgăuni,
Iar măceșii de pe câmpuri
O întâmpină în cale
Cu grăbite plecăciuni..
Doar pe coastă, la urcuș,
Din căsuța lui de humă
A ieșit un greieruș,
Negru, mic, muiat în tuș
Și pe-aripi pudrat cu brumă:.
– Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Nu credeam c-o să mai vii
Înainte de Crăciun,
Că puteam și eu s-adun
O grăunță cât de mică,
Ca să nu cer împrumut
La vecina mea furnică,
Fiindcă nu-mi dă niciodată,
Și-apoi umple lumea toată
Că m-am dus și i-am cerut..
Dar de-acuș,
Zise el cu glas sfârșit
Ridicând un picioruș,
Dar de-acuș s-a isprăvit..
Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Tare-s mic și necăjit!

Elena Farago - Furnica

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

O furnică duce-n spate
Un grăunte jumătate.
– Încotro fugi, surioară?
– Ia, mă duc şi eu la moară
Şi-s grăbită, şi-s grăbită,
Că mi-i casa ne-ngrijită
Şi mi-s rufele la soare
Şi copiii-mi cer mâncare.
Că la noi în muşuroi
Nu e timp pentru zăbavă,
Că de n-am fi de ispravă
Ar fi vai ş-amar de noi.

Robert Desnos - Furnica

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

O furnică de optsprezece metri nu există,
Cu pălărie pe cap,
Nu există, nu există.
O furnică trăgând o căruță
Plină ochi cu pinguini și rațe,
Nu există, nu există.
O furnică vorbitoare de limba franceză;
Vorbitoare de latină și javaneză,
Nu există, nu există.
Ei! Și de ce n-ar exista?

Ion Pillat - Furnica

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În liniștea de aur a serii, omul ară…
Și plugul greu, și boii, și el, par jucării
De lemn pe șahul negru și verde din câmpii:
Deasupra lor domnește un cer de primăvară.
În brazda răsturnată, din care germinară
Atâtea azimi albe – dar pentru alți copii,
Adânc înfige fierul, și-n gânduri cenușii
Se-oprește, frânt în două de truda seculară.
Dar n-a văzut alături, tovarășa mai mică,
Pe-o iarbă, cum își duce necazul o furnică,
Precum nici ea într-ânsul n-a bănuit un zeu.
Și-acum când noaptea șterge furnică, om și zare,
Nici unul nu presimte în cer pe Dumnezeu
Ce ară, orb ca dânsii, întinsa înstelare.