frunze moarte – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Foșnetul Toamnei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pășești prin toamna care-a așternut
un ruginiu frumos, de frunze moarte,
iar mersul tău le-atinge-n scurt sărut,
foșnindu-le cu pas ce le desparte.
Acum, nu mai contează dac-au fost
sub razele de soare împreună:
și-au împlinit menirea și un rost,
iar vremea lor a trebuit s-apună.
Covorul ce-au format și un apus
ce te alintă în culori de seară,
te fac să te așezi, cu gândul dus,
și lacrimi, printre pleoape, să-ți apară.
Sunt amintirile ce s-au trezit
și, prin străfunduri, caută ieșire,
dar ochii tăi deja s-au limpezit
în seara unei toamne de iubire.
Privești apusul, frunzele, și-un cer
cu norii albi, pufoși, lipsiți de țel
în lipsa vântului-corăbier,
te uiți la ceas și-aștepți să vină el.

George Topârceanu - Toamna În Parc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Toamna în parc.
Cad grăbite pe aleea
Parcului cu flori albastre
Frunze moarte, vorba ceea,
Ca iluziile noastre.
Prin lumina estompată
De mătasa unui nor,
Visătoare trece-o fată
C-un plutonier-major.
Rumen de timiditate
El se uită-n jos posac.
Ea strivește foi uscate
Sub pantofii mici de lac.
Și-ntr-o fină discordanță
Cu priveliștea sonoră,
Merg așa, cam la distanță,
El major și ea minoră.

Ștefan Octavian Iosif - Salcâmul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Priveghiuri lungi de toamnă. În sfeșnic lumânarea
Se luptă-n întuneric, tot scăpătându-și zarea,
Precum se luptă somnul cu jalea ce te-apasă
În liniștea ploioasă..
Deodată triste glasuri sporesc mocnita jale,
Bat fâlfâiri greoaie deasupra casei tale..
Se face iar tăcere… și te străbat fiorii:
Ne lasă și cocorii!.
„Fugiți, fugiți departe, întârziate stoluri,
Să nu v-apuce-n câmpuri înghețul de la poluri!…”
Suspină trist în urmă, foșnindu-și frunza moartă,
Salcâmul de la poartă..