Constantin Michael-Titus – Idilă

Ți-aș povesti o idilăîn care frunzele să cadă-alene pe cărăriși părăsite băncile prin parcuris-asculte foșnetul ce-l face toamnacând umbrele amanților romanticiar trece peste tristele-i podoabe.Acolo-ntr-un boschet, pe-o bancă rece,când seara ca pustiul s-ar întinde,ți-aș povesti c-au mai rămas în urmădar două umbre strâns îmbrățișate.Cu ce cuvinte-aș povesti idiladecât cu “frunze”, “toamnă” și “amor”?(În care tu … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Frunze

Se-aștern de parcă-s clipe dintr-o viațăpe care o pictează-n ruginiu,acoperind tot ceea ce răsfațăun codru ce n-a fost, nicicând, pustiu.Era de-un verde crud, iar timpul – stâncănesfărâmată-n fire de nisip,se îmbrăcase-n mantia ce, încă,avea puterea de a-i da un chip.Pe chipul lui, un verde ne-mblânzits-a menţinut o vreme, dar apoi,a dispărut, căci timpul, plictisit,s-a vrut, … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Copacul Frunzelor Călătoare

Privești copacii tineri dimprejur,cu frunze verzi ce-n vântul serii cântă,sub cerul ce se schimbă din azurîn roșul de apus ce te-nspăimântă.E prea mult foc: în cer, în frunze moarte,iar toamna care vine nu așteaptăca visul frunzelor să te mai poartespre încântări divine, înc-o treaptă.Îți lași privirile să curgă-alenepe ape reci, cu visul tău plutindîn frunze … Citește mai mult

Gheorghe Tomozei – Septembrie

SeptembrieCădeau domol, pe-o carte,frunze târzii din nucul cel bătrân.Rădvanul toamnei se zărea, departe,după himera clăilor de fân. SeptembrieCuvinte de iubirepoate n-au fost, eu nu le-am cunoscut.Ca pozele din cartea de citire,eram adesea-nsingurat și mut SeptembrieLumini licăritoareînvăluiau surâsul meu amar,și nu mai era doamna-nvățătoaresă-l mângâie pe cel mai trist școlar

Edith Södergran – Zilele Toamnei

Zilele toamnei sunt transparenteși pictate pe fondul de aur al pădurii.Zilele toamnei surâd lumii-ntregi.E-atât de bine să adormi fără nici o dorință,săturat de flori și-obosit de verdeață,cu coroana roșie a vitei la căpătâi.Ziua de toamnă a ostenit să dorească,degetele sale, nemilos sunt reci,În vis pretutindeni ea vede căzândneîntrerupt fulgii albi.

Ștefan Hrușcă – Frunze

Versuri Radu StancaMuzica Ştefan Hruşcă.Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta,nici cât e ceasul, nici ce gânduri am,mai bine lasă-mă să-nchid fereastra,să nu văd frunzele cum cad din ram.Fă focul şi preumblă-te prin casă,fără să spui nimic nici un cuvânt,vreau să mă simt la tine ca acasă,să nu simt frunzele cum zboară-n vânt,cum zboară-n vânt. Refren … Citește mai mult