frumusete pierduta – Versuri.pro

Stefan Augustin Doinaş - De Unde

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De unde acest cearcăn de durere
pe-obrazul Frumuseții?
Unicornul în fața mării plânge fără lacrimi.
Dacă-am putea să-l întrebăm, ne-ar spune
că toate-acestea le-a avut o dată
cu iarba și izvorul, într-o țară
care s-a preschimbat în amintire.
Mai mare oboseală ca aceea
de-a nu mai fi decât părere-n ochiul
unui seraf căzut – nu-i cu putință.

Charles Baudelaire - Cum Stăm În Noapte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cum stăm în noapte lângă-o groaznică ebră,
Cum șed două cadavre pe-un singur așternut,
Mă prinse dor, alături de acest corp vândut,
De trista frumusețe ce-n brațe n-o să-mi stea.

Vedeam cu-nchipuirea iar măreția dragă
Și ochiul ei puternic, cu farmec înarmat,
Și părul ce-i făcuse un coif îmbălsămat,
A căror amintire îmi dau amor și vlagă.

Cu ce smerenie trupul ți-aș săruta pe veci,
Din talpa răcoroasă la pletele cernite,
Desfășurând comoara de răsfățări iubite,
De-ai putea, regină prea crudă! doar o seară,

Storcând din ochi de piatră o lacrimă ușoară,
Să adumbrești splendoarea pupilei tale reci.

Jorge Teillier - Ea Fu Printre Noi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ea fu printre noi,
de Jorge Teillier.
Ea fu printre noi,
cum soarele prins de-un copil în oglindă.
Cu mâinile sale alunga urâtul din vise,
ca mrejele ploii
campestre coșmaruri.
Mâinile ei puteau să hrănească-nnoptarea
deghizată-n hulub.
Frumoasă era ca și cum ai găsi
cuiburi de potârnichi printre grâne.
Frumoasă ca șorțul purtat de o mamă,
ca cele cuvinte de-alint după care tânjeam.
E cert: Ea fu printre noi,
ca soarele prins în oglindă
de-un țânc ce se joacă prin ochiul mansardei.
Nicicând n-om înceta să-i căutăm cărarea
în curțile ascunse de primele zăpezi.
Toți pașii ei – pierduții –
din dosul unei porți
robite-n putregai și azalee.
(Din „Arborele amintirii” – 1961).

Ella estuvo entre nosotros,
de Jorge Teillier.
Ella estuvo entre nosotros
lo que el sol atrapado por un niño en un espejo.
Pero sus manos alejan los malos sueños
como las manos de la lluvia
las pesadillas de las aldeas.
Sus manos que podían dar de comer
a la noche convertida en paloma.
Era bella como encontrar
nidos de perdices en los trigales.
Bella como el delantal gastado de una madre
y las palabras que siempre hemos querido escuchar.
Cierto: estuvo entre nosotros
lo que el sol en el espejo
con que un niño juega en el tejado.
Pero nunca dejaremos de buscar sus huellas
en los patios cubiertos por la primera helada.
Sus huellas perdidas
tras una puerta herrumbrosa
cubierta de azaleas.
(De „El árbol de la memoria” – 1961)

Deliric & Silent Strike feat Alexandrina - Gaia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ai rochia verde, numai un orb n-o vede
Faci Luna să suspine, lași noaptea să regrete
Lumina să se-nchine, Soarele să se-mbete
Formele sublime, numai un prost le pierde.
Suflarea ta mă-nvie, mireasma ta din plete
Făcute să mă-mbie, de ochii tăi mi-e sete
Sânii tăi semeți și curbele discrete
Cântate de poeți fac picturi complete.
Rochia-ți e murdară, nu trebuie s-o văd să doară
Lași noaptea să te ascundă când Soarele coboară
Și Luna să te mintă, lumina să tresară
Formele-ți sunt pline, suflarea mă doboară.
Și ochii tăi sunt goi, deși îi ascunde fardul
Sub ochii mei sunt ploi, mi te-a ascuns asfaltul
Sânii tăi sunt moi, copiii tăi te seacă
Poeți jelesc apoi, dar restul cred că-i joacă.

George Magheru - Statuie Antică în Ruină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pe voluptatea care rotunji frumosul pântec,
încât e prins în piatră – vecinic cântec –
se reazimă acuma prăfuite tufe de urzici.
Din rănile frumoasei coapse ies furnici.
Iubirea a creat această mică și subtilă gură
pe care dalta a sculptat-o în căldură.
Acum, în al iubirii cald și dulce leagăn,
își face plasa „cap de mort”, păros păiangăn.
A fost creată fruntea într-o lungă meditație
din care n-a lipsit o voluptuoasă grație:
ideea fecundată de eterna frumusețe.
Din acest gând cuprins în suprafețe
și ros de ploi, de geruri și de gârle,
ies gușteri, scolopendre și șopârle.

George Bacovia - Finis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Finis.
Cadavrul impozant pe catafalcul falnic,
Sub gaza de argint visa în astă sală..
Iar sânul ei pierdut în mortuara gală –
Pe veci oprit înmărmurise falnic.

Ezra Pound - Ceainăria

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Fata din ceainărie
Nu mai este așa de frumoasă cum era,
Lumina lui august a atins-o deja.
Nu mai urcă sprintenă scările;
Într-adevăr, și ea se apropie de vârsta mijlocie,
Iar strălucirea tinereții pe care o revărsa
Când ne aducea feliile de focaccia
Nu se va mai împrăștia niciodată printre noi.
.. Și ea se apropie de vârsta mijlocie.

Luis Vaz De Camoes - Toarnă-i Essa Brâncura a Alva Assucena

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Dă-i înapoi crinului alb albul curat,
Și rozei pure iarăși culoarea purpurie;
Dă-i soarelui ‘napoi acea lumină vie
A ochilor ce te condamnă la furat.
Dă-i înapoi sirenei, din cântu-i minunat,
Cadențele în delicioasă armonie ;
Dă-le celor trei Grații-napoi grația, fie
Și doar fiindcă reclamă că liniștea le-ai luat.
Lui Venus cea splendidă dă-i înapoi splendoarea;
Minervei mintea, arta și pura simplitate;
Dianei celei caste fireasca neprihană.
Dezbară-te la urma urmei de grandoarea
Acestor daruri; și vei fi-n totalitate
Tu, doar cu tine însăți, adică inumană.

William Shakespeare - Sonetul 67 [Sonnet LXVII]

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

De ce-ar trăi cu-această lume rea
Ca s-o ridice-n ochii orişicui,
Păcatelor o scuză să le dea,
Girându-le cu compania lui?
De ce obrazul să-şi picteze iar
În culori moarte, când e plin de-avânt,
Şi-al lui bujor frumos să fie doar
O umbră-a unei roze pe pământ?
De ce-ar trăi, Natura a pierdut,
Cum să-i mai curgă-n vene sânge viu?
El i-a rămas din tot ce a avut,
Mândră de mulţi, doar el îi mai e fiu.
De-aceea îl păstrează undeva
S-arate ce averi avea cândva.